Această variantă de borș de fasole mi se pare tare potrivită în cel puțin două situații. Cea în care există în casă mari iubitori ai preparatului, care vor să mai varieze un pic conținutul oalei și castronului, dar și aia în care avem de-a face cu mofturoși care resping înverșunat fiertura asta și trebuie atrași cumva spre tradiționalul (și oarecum obligatoriul) borș de fasole al Postului Mare. Dar zău că nu trebuie să vă situați musai într-una din cele două categorii, părerea mea e că urmează mai la vale o rețetă tare gustoasă, ce îmbină în mod fericit iarna cu primăvara. Și trebuie, măcar de curiozitate, încercată cel puțin o dată. Că după aia, sunt ferm convins că vor mai exista cereri!
Ce-avem nevoie? Păi
250 g fasole uscată, 1 sfeclă roșie potrivită (hai să zicem 200 g) 2 cepe, 2 morcovi, 1 pătrunjel,
câteva fire de ceapă verde,
cam 100 g urzici, 2 legături de ștevie, 2 legături de lobodă, borș după gust (că unii vor mai acru, alții mai puțin), câte 1 legătură de mărar, pătrunjel și leuștean.
Bun, mai întâi fasolea, că ea vrea grijă multă și schimbare de multe ape. Lăsați-o la înmuiat peste noapte, scurgeți-o, puneți-o la fiert, schimbați câte ape vreți și așa mai departe, fără să uitați că n-aveți voie să puneți sare și că e bine să adăugați un morcov și o ceapă spre final, să nu fiarbă fasolea chiar în apă chioară.
Ca să nu vă plictisiți în timpul ăsta, curățați morcovul și ceapa rămase, bașca pătrunjelul și sfecla, spălați-le, mărunțiți-le și, când fasolea e aproape gata, eliminați legumele întregi și fierte și puneți-le în locul lor pe astea crude și mărunțite.
Până fierb legumele, spălați în draci urzicile, opăriți-le scurt, mărunțiți-le și, când le vine rândul, adăugați-le în oală, împreună cu ceapa verde, curățată, spălată și tocată.
Lăsați-le să dea vreo două clocote și adăugați verdețurile, la fel de curățate și spălate, tăiate ștraifuri (loboda și ștevia) sau tocate mărunt (restul). Reglați de sare și de acru (cu borșul fiert separat), stingeți focul, puneți capacul și lăsați borșul nostru de fasole să se odihnească măcar jumătate de oră.
Ca o primă variantă, dacă ați pus la fiert mai multă fasole (s-aveți și de-o iahnie ori de vreo salată, de pildă), sau dacă pur și simplu v-a picat mai bine să fierbeți fasolea din ajun, atunci adăugați boabele fierte de fasole cam o dată cu legumele, sau chiar odată cu urzicile, dacă-s fierte și crăpate zdravăn.
În rest, firește că ar putea interveni în discuție și alte verdețuri (o mențiune specială pentru cimbru și leurdă), ori alte rădăcinoase (păstârnac, țelină…). Și desigur că puteți acri zeama și cu altceva în afară de borș, caz în care vom avea de-a face, bineînțeles, cu o ciorbă de fasole și nu cu un borș de fasole. Ei, și?
Cum îl servim? Păi parcă-i mai bun rece decât cald, caz în care cred c-am să vă rog să ignorați pâinea din poză și să puneți lângă străchinile cu borș rece o mămăligă aburindă.
Bun, bem ceva? Ei, aici e mai complicat (cam ca la toate borșurile și ciorbele), fiindcă acreala deseori excesivă alungă vinul de pe masă. Drept pentru care, chit că risc să-mi iau câteva înjurături, nu pot decât să vă recomand la acest borș de fasole decât strămoșeasca variantă a unui ciocănel de țuică ori rachiu înainte.
Multumesc pentru reteta! Gustoasa!