Borș cu perișoare și sfeclă roșie
Da, e mult mai simpatic un borș cu perișoare când sosește pe masă într-o elegantă robă purpurie, plus că dulceața sfeclei se potrivește absolut minunat cu acreala borșului, asa că în farfurie ne va poposi o mâncare în același timp foarte elegantă și teribil de gustoasa. Nu credeți? Ia să purcedem la treaba.
Așadar, dotați-vă cu vreo
400 g carne tocată (preferabil amestecată, porc și vită, și obligatoriu nu foarte grasă),
1 lingura de orez,
1 ou,
1 sfeclă mică,
2 cepe,
1 morcov,
1 păstârnac (sau pătrunjel),
1 țelină mică,
4 cartofi,
1 ardei gras,
2-3 roșii,
1 l de borș,
verdeață (pătrunjel, mărar și leuștean),
sare,
piper.
Mai întâi o precizare preliminară: ar fi tare bine dacă ați avea la îndemână niște supa gata făcută (ca doar v-am spus să faceți mai multă și s-o păstrați la congelator pentru nevoi precum aceasta), sau niște oase pe care să le puneți la fiert. Dacă n-aveți cum sau n-aveți timp, se poate și cu aqua chiora. E păcat, dar nimic nu-i perfect pe lumea asta.
Revenind însă la al nostru borș cu perișoare, amestecați bine carnea cu oul, 1 ceapa tocata cat de mărunt, orezul, puțină verdeață (mărar și/sau pătrunjel), sărați, piperați și formați perișoarele (eu folosesc în acest scop două lingurițe, dar e doar o sugestie).
Spălați zarzavaturile și legumele, curățați-le, tăiați-le după plac și puneți-le la fiert în aproximativ 2 l de supă (sau, ghinion, apa), eventual mai multă sau mai puțină, după cat de gros vreți să vă iasă produsul final.
După vreo 10 minute de bolboroseală potolită, adăugați perișoarele, cartofii și ardeiul, mai lăsați să fiarbă 10-15 minute (depinde și de dimensiunile pe care le-ați dat perișoarelor și cubulețelor de cartofi).
Adăugați roșiile despielițate și mărunțite, fierbeți-le și pe ele vreo 5 minute, turnați borșul (fiert separat), presărați verdeață, tocata foarte fin, reglați pentru ultima oara de sare și piper.
Stingeți focul, puneți capacul și uitați de oală vreo jumătate de oră.
Pentru servit, eu aș propune sfânta triadă mămăligă – smântână – ardei iute, bașca o țuică rece la început. Dar desigur că e doar o simpla sugestie.
A, și firește că, dacă nu-i sezon de sfeclă (sau pur și simplu n-o aveți la inimă sau la-ndemână), puteți s-o eliminați din narațiune și veți obține un simplu borș cu perișoare. Va fi mai tradițional și (aproape) la fel de bun.
Am o nelamurire, care consta in urmatoarea intrebare: am facut borsul asta cum spui tu, dar pe masura ce fierbea se stingea din culoare. A ramas usor roscat dar nu foarte, nu cum este al tau la culoare.
Asa ca intr-o seara vorbind cu niste amici despre asta o tipa basarabeanca mi-a zis ca mama ei, lasa o mana de sfecla rasa si o pune sa fiarba 5-10 minute la final ca sa prinda culoarea aia de la tine din poze.
Sincer ma bantuie in fiecare iarna cand fac salata de sfecla ideea sa mai incerc.. dar n-am mai incercat. Ma poti lamuri cat ai fiert tu borsul??
Pai nu mai mult de 45 de minute in total, la foc mic si descoperit. Despre pierderea culorii, n-as putea sa bag mana in foc, dar din experienta zic ca depinde si de cat de coapta e sfecla, poate si de soi (eu am bagat din cea rotunda). Cat despre tertipul cu sfecla de la sfarsit, e excelent, si pentru culoare, dar si pentru gust, si l-am dat, dealtfel, aici.
O fi fost si pardalnica de sfecla, ca si acolo spune foarte rosie, n-o fi fost destul de rosie, desi cand am ras-o eu m-am facut de comanda pe maini. O sa mai incerc o data asa sa vedem cum iese!
Mi-ai fost muza saptamana asta. 🙂
Merci fain.
Ah, eu am fiert 4 sfecle micute si culoarea se estompase binisor insa la final le-am taiat cubulete si in interior erau de un ‘sfecliu’ (am inventat o culoare) intens si lichidul s-a colorat frumos. Poate o postez pe blog, daca reusesc sa-i faca o poza demna de aratat (pt un motiv misterios 🙂 fotografiile cu ciorbe, supe nu-mi ies)
W-end placut!
Muza? Poate muz 😀 Si multumesc frumos, asijderea!