Berea învinge apa, sucurile sau vinul
Consumul de bere, care anul trecut s-a situat la nivelul de 78 de litri pe cap de locuitor, se încadrează în media europeană, berea fiind una dintre puținele băuturi cu care românii pot ține piept europenilor.
O comparație cu alte produse, precum apa, sucurile sau vinul, arată că berea conduce în topul preferințelor românilor atunci când vine vorba de băuturi. Consumul de apă îmbuteliată, spre exemplu, este la mai puțin de jumătate din media europeană, fiecare român consumând aproximativ 50 de litri, în timp ce restul europenilor aproape 120 de litri, potrivit unor estimări ale lui Jean Valvis.
Pe de altă parte, consumul local de băuturi carbonatate locale este de 60 de litri pe an, mai ridicat decât media altor piețe mari din regiune, precum Ucraina (30,19 litri) sau Rusia (33 de litri), însă sub cel al Bulgariei (105 litri), Slovaciei (87 de litri) sau Cehiei (122,83 litri).
Totodată consumul de băuturi spirtoase se ridică la aproximativ 4 litri pe cap de locuitor, conform calculelor Ziarului Financiar. Cât despre vin, fiecare român consumă în medie 24 de litri, valoare care include și vinul produs individual, în timp ce francezii consumă în jur de 50 de litri. La acest capitol, consumul din România este similar cu cel al Greciei sau Germaniei.
Alte amănunte, în Ziarul Financiar.
don costachel, ceva bug ca se amesteca literele la “consumând în jur de 50 de litri”
Altfel, da, berea e buna, vinul e bun, pe mine m-ar interesa consumul de “spirtoase”. Asa, pe categorii. Sa vad cine bea Saniuta sau alcool contrafacut care se vinde pe sub mana in centrul orasului (pardon, capitalei) si cine jinars de Jidvei. Cine stie sa vada dupa gust sau eticheta spirtoasa si se plange ca e mai scump vinarsul bun ca un whiskey pe care scrie “imbuteliat in Scotia”.
Ca mai avem o problema cu tepele. Uleiul de masline.
Asta-i pacatul statisticii, nu da detalii (si generalizand, de multe ori ajunge sa minta). Ca ar fi multe de spus. De pilda cum Dumnezeu poti afla exact cata tuica, rachiu si vin produce omul in batatura. Cat despre tepele „industrializate” ale producatorilor de alcool, care una produc si alta declara, ce sa mai zic…
Si tot asa, nu zic nimic de uleiul de masline. Nici macar de ala pe care scrie mare pe eticheta „extravirgin”, iar pe spate, mic, in colt, „5% extravirgin”…
Daca n-am ochelarii la mine, n-o sa vad in veci coltul ala cu 5%…
Apropo de asta, exista oare posibilitatea ca, din experienta noastra si cu amabilitatea cunoscatorilor, sa facem un clasament al produselor cat de cat comestibile si care se gasesc in galantarele noastre?
Am in cap mai de multa vreme o rubrica de genul asta, dar inca nu stiu de unde s-o apuc. Clasament propriu-zis nu prea se poate (fie si numai pentru ca ar trebui sa ne referim strict la produsele cu raspandire nationala, adica de super- si hypermarket, care nu-s neaparat cele mai bune), iar simpla semnalare prezinta probleme legate de publicitate (si nu pentru ca ar fi neaparat reala reclama, dar pur si simplu cititorul ar putea bănui/crede ca e vorba de asa ceva). Repet, ideea imi umbla prin cap, astept doar sa se matureze, ca sa zic asa 🙂
A fost o exprimare in graba, nu neaparat clasament, mai degraba lista.
Hypermarketuri, supermarketuri, Piata Obor sau producatorul individual, sincer, pt mine nu asta conteaza ci produsul in sine.
In ceea ce priveste reclama, treaba fiecaruia cum interpreteaza si cum gandeste… important este sa avem o referinta in “jungla” asta actuala in care nu mai conteaza marca sau produsul ci cat poti castiga din vanzarea lui!
Aici sunt perfect de acord, un ghid ar fi mai mult decat binevenit. Gasesc eu o solutie cum sa-l pun pe roate. Si chiar mai repede, ca mi-ai dat imboldul care-mi lipsea 🙂
Acumm cateva zile m-am ciocnit din nou de berea la pet Neumarkt. E la fel de odioasa cum mi-o aminteam, dar in plus are un atu imbatabil! trebuie sa fii Xena sau Hercule sa deschizi sticla aia fara : un cutit si un patent! Am ras o intreaga seara ca o fi strategie de marketing sa deschizi sticla numai daca esti ” un barbat adevarat”!
In fine, revenind, nu recomand nimanui, feriti-va de ea!
Dar cand spunem de bere vanduta en-gros, trebuie sa spun ca la buticul din colt se vinde la greu!
Uite, vezi? M-ai facut curios, vreu sa gust si eu odiosenia 😀
Ești masochist, bag samă!
Apropo, se fabrică în România bere de calitate?
Cu toate că sunt convins de virtuțile vinului, din când în când, mai simt nevoia de-o berică…
Ba…eu zic ca e dupa gust. Mie imi place Neumarktu’ asta de Mures. Are coaie, e corpolenta, amaruie cum trebuie sa fie o bere. In plus la sticla de sticla e buna rau. Incearc-o Costachel, bate la cur multe beri cu apucaturi de ambitie sau fake-uri de Bucuresti (aviz Tuborg sau Skol)
Cum o prind, cum o incerc 🙂
Apropos de clasamentul produselor comestibile, eu tin de mai multa vreme pe diverse site-uri (neimportant care) o rubrica denumita sacosarzii, papornitarii, cumparaturi, care este urmarita cu interes si e in genul acela la care se refera Ovidiu: produse si preturi.
Dateaza de prin 2007 daca nu ma insel si uitandu-ma in urma in arhive constat cu stupoare ca anumite alimente s-au … ieftinit. Sau au ramas la fel.
Sigur, nu cele de baza, ca la noi puiul e la putere, dar fineturile, muschiuletul de vita (un marunt exemplu) costa mai putin acum decat costa in 2007.
Asta legat de preturile bucurestene, ca le vazui pe cele din Bacau, cu salariul de aici acolo …
Ma rog, deci o rubrica de produse “comestibile”, ca sa citez antevorbitorul, va fi mereu bine venita, eu le pozez si pe cele bune si pe cele rele, am cumparat odata un parizer pt copii cu reclama la TV numai ca sa pun pe net ce era pe eticheta, poate totusi sesizeaza si mamicile si il lasa naibi.
A, da, tot de la ideile pe care le avem in comun si eu si domnul Ovidiu, rubricile cu “mezel” de casa sunt la fel, intens vizitate si incercate, ultima reduta cucerita fiind cascavalul de casa care e extrem de bun.
ps: mentionez ca nu scot un leu din nici o activitate prestata pe net in domeniul culinar si ca atare nu fac reclama nimanui, nici macar mie, e pura activitata voluntara. Asa ca azi o sa beau o bere si vi gati ceva cu bere, am zis, amin 😀
Problema e ca am foarte clar in cap un anumit gen de rubrica de-asta (de pilda o anumita revista mica, nu originalul, copia aparuta ulterior) care avea o pagina de-asta cat se poate de platita (chiar daca se dadea neprihanita). Si daca am eu prejudecata asta, s-ar putea sa o aiba si altii. De asta spun ca vreau sa gasesc mai intai o formula care sa fie cat se poate de clar si de evident „curata”. De altfel, cred ca am si gasit-o, numai ca vreau s-o mai pritocesc nitel 🙂
Eu stiu cel putin trei reviste de genul asta, cu un autor de “neprhanite” am luat si legatura, ca am facut misto pe net, ba chiar cu doi.
Daca aveti nevoie de suport si de la distanta (pentru articole) spuneti ca material este in urbe berechet, numai azi am acumulat doua tepe pe care le voiam recomandari, mai dureaza pana scriu dar scriu, pai unii daca vor sa fluiere, fluiera si eu daca pot sa scriu, sa nu scriu? 😀
Pai probabil ca am sa am nevoie, numai ca, dupa cum spuneam, sa trag ideea de pe drojdie mai intai 🙂