Bame
(Abelmoschus esculentus L.) Plantă erbacee anuală, din familia Malvacee, cultivată pentru fructele sale comestibile. Bamele arată ca niște capsule conice subțiri, cu 5 muchii, un aspect pufos la bază și au dimensiuni cuprinse între 8 și 25 cm. Se mănâncă doar atunci când sunt moi și necoapte. În unele țări se consume și semințele, pe post de înlocuitor de cafea.
Puțină istorie
Bamele sunt unele dintre cele mai vechi legume consumate de către om, existând dovezi care certifică prezența lor în Egiptul antic. Sunt răspândite în toată Africa, unde sunt consumate în orice perioadă a anului. În Europa Orientală au pătruns pe filieră turco-grecească (de unde și denumirea de bame, de la bamya, preluată din egipteană și comună celor două limbi). În Occident au fost introduse de către mauri, care le-au adus în Spania în sec. XII-XIII. În America au ajuns în secolul al XVII-lea, aduse de sclavi (de aici denumirile de okra, de la okwuru, termen din dialectul nigerian Igbo, și de gumbo/gombo, de la negrii bantu din Angola, ki-ngombo). Bamele au ajuns foarte răspândite în întreaga Americă Latină, în zona creolă gombo ajungând să fie chiar termen generic pentru legume în general.
Cum se mănâncă
Principala caracteristică a bamelor este conținutul ridicat de mucilagiu, datorită căruia sunt folosite, uneori, pentru îngroșarea anumitor supe. Totuși, de cele mai multe ori este necesară o pregătire preliminară, pentru înlăturarea lui, și anume bamele sunt curățate de codițe (fără a se ajunge la partea cu semințe) și se opăresc cu borș clocotit sau cu apă îndoită cu oțet, după care se clătesc imediat cu apă rece și se lasă la scurs.
Fără a intra în bucătăria universală, să spunem că în România bamele sunt prezente mai ales în sud (nordul moldavo-transilvan cam ignorându-le), unde se mănâncă fie simple (genul mâncărică, adică cu ceapă, roșii, eventual ardei grași, plus verdețuri), fie cu carne (slabă, de obicei pui sau vită). O mențiune specială merită ghiveciurile, unde se consideră că aduc un plus deloc neglijabil.
Trebuie precizat că bamele sunt cu atât mai bune cu cât sunt mai tinere și mai fragede (8-10 cm)
În alte limbi: gombo, corne grecque (fr.), okra, gumbo (engl.), gombo (it.), Okra, Gemüse-Eibisch (germ.), gombo, quimbombó,ocra, molondrón, bamia (sp.)
Nu pot sa cred, sunteti telepat :)))
Ieri vorbeam cu cofi de bame si de cum se trateaza in prealabil fara sa cautam pe net. Eu i-am dat cel mai bun sfat sa iasa bune: habar nu am. Nu am gatit niciodata si singurele mancabile le-am luat la un impinge-tava in Istambul. Asa ca multumim frumos de info, chiar era necesar si de sezon.
Nu telepat, ci doar frustrat ca am facut un ghiveci si n-am gasit bame. Nici macar congelate 🙂
Eu am gait de multe ori bame dar din conserva. Eeee si caut eu conserva si nu gasesc, ba ma ia la zor aia de la conserve ca sunt bame prospete in piata! Erau. Mi-am luat inima in dinti si-am zis ca nu ma fac pe mine niste BAME!
Le-am fiert in apa cu otet, dar nu 5 minute de cand clocoteste apa, ci cam 25. Le-am scurs si apoi le-am pus peste ceapa calita cu rosii. Fata de alea in conserva astea au fiert cam 2 ore. Erau inca crocante dupa o ora.
Datorita faptului ca nu le-am amestecat, nu si-au lasat mucilagiu si am primit comentarii. Asa ca le-am pus din nou pe foc, am amestecat energic vreo 2 minute, s-au mai spart vreo 2-3 bame si gata, rezultat final OK.
Mie nu-mi plac cu carne, imi plac asa simple,cu ceapa,usturoi, rosii, verdeturi, eventual chiar reci din frigider….
Pai cica bamele n-ar trebui amestecate (doar scuturata cratita), tocmai ca sa ramana intregi. Dar bag seama ca si asta e chestie de gust 🙂
Noi, oamenii, ne tragem din maimute (si am urmat un intreg traseu de selectie), dar nu din toate maimutele ci numai din cele care au fost curioase, iar celelalte, care nu au fost dotate cu aceasta “sclipire” au ramas in stadiul de maimute… De aceea cred ca dezinteresul multora pentru multe mancaruri savuroase, dar mai putin cunoscute, este datorat lipsei de curiozitate…
Mancare de bame proaspete cu carne de pasare de curte, nu de supermarket, iata o delicatesa pe care o apreciau multi dintre parintii si bunicii nostri si prea putini dintre noi, din pacate!
Felicitari pentru tot ce faceti in dificilul proces de transformare a primitivismului in rafinament!
Stiu, de fapt va adresati doar celor curiosi…
Pentru ca sunt si eu curios 🙂 Si multumesc pentru aprecieri!
Stii cum era bancul cu mancarea ca la mama?? EEEEE, vezi! Eu le-am facut ca la carte, dar cica nu erau bune!Le-am matrasit un pic, pac, acum sunt mai bune!
Cred ca ar merge cu pasare de curte, helas! eu nu m-am intalnit cu asa ceva de peste 10 ani!
Dar bamele pe care le detestam cu pasiune in copilarie, acum chiar imi plac! Insa, sa ma ierti, n-o sa le bag in ghiveci, ca pe ala il urasc cu pasiune si azi! De la gradinita mi se trage!
In the Caribbean islands, okra is eaten in soup. In Curaçao the soup is known as jambo which primarily is made out of the okra’s mucilage. It is often prepared with fish and funchi, a dish made out of cornmeal and boiling water. In Haiti, it is cooked with rice and maize, and also used as a sauce for meat. In Cuba, it is called quimbombó, along with a stew using okra as its primary ingredient.