Arezan Fetească Neagră, M1 Crama Atelier, 2011
Vă promiteam nu demult că am să revin asupra vinurilor roșii lansate în această toamnă de M1 Crama Atelier. Și, ca să nu fiu bănuit de favoruri, primul vin pe care am ales să-l prezint mai pe larg nu e nici Leat 6500 Pinot Noir 2011 (unanim apreciat de specialiști), nici Arezan Băbeasca Neagră 2011 (pentru care am o declarată slăbiciune). Așa că, pentru astăzi, Fetească Neagră să fie!
Culoarea, nu prea închisă, are inflexiuni violete ce-i trădează vârsta încă fragedă. Olfactiv, atacă mai întâi cu fructele roșii (vișine, prune, nițică zmeură, vreo două cireșe negre), urmate de condimentele baricului (un praf de piper, câteva cuișoare, o undă de vanilie…)
Gustul vine bine în prelungire, cu un mic plus de prune afumate, e rotund, catifelat și poate părea un pic subțire (dacă-l serviți prea rece și/sau fără o mică oxigenare preliminară). Aciditatea e relativ domoală, iar taninii blânzi, ceea ce accentuează senzația de catifelare considerată, cel puțin de unii, ca fiind specifică soiului.
Postgustul e lung, plăcut, un pic onctuos, cu o familie completă de prune (proaspete, uscate și afumate) ieșind un pic în evidență, fără să strice însă armonia ansamblului.
Cu ce-o mărităm pe dumneaei, Feteasca Neagră? Păi cu niște preparate nu prea dure și nu prea grase de porc (sau rață!). În cazul meu a însoțit perfect sarmalele de Crăciun, destul de slabe și doar cu puțină afumătură. A fost dragoste la prima vedere! Cât despre a doua, ce să mai zic…
Lăsând însă gluma deoparte, trebuie neapărat să vă mai spun, în încheiere, că Feteasca Neagră Arezan a fost ceva mai bună decât la prima mea întâlnire cu ea. O nouă confirmare a faptului că e vorba despre un vin destinat învechirii. Așa că, dacă dispuneți de condițiile necesare, aș zice să nu ezitați!
