Angostura
Angostura (uneori ortografiat Angustura) este, în principiu, un bitter. De ce în principiu? Pentru că, spre deosebire de un bitter normal (care se bea!), Angostura e un fel de condiment al băuturilor de bar. Este atât de concentrată încât câteva picături adăugate într-un cocktail sunt suficiente pentru a parfuma bine băutura.
Puțină istorie
Rețeta a fost pusă la punct de dr. Johann Gottlieb Benjamin Siegert, un medic militar prusac din armata de eliberare a lui Simon Bolivar. El a reușit să creeze, în 1824, un tonic menit să stimuleze apetitul și digestia soldaților. A început să-și vândă produsul în același an, iar prima fabrică destinată producerii de Angostura a apărut în 1830, în orașul cu același nume (rebotezat, în 1846, Ciudad Bolivar). De aici și denumirea băuturii.
Revenind la bitterurile noastre, Angostura a început să fie exportată în 1853, iar în 1870 producția a fost mutată la Port of Spain (Trinidad), unde a rămas până astăzi. 3 ani mai târziu, a fost prezentată (și medaliată!) la Expoziția Universală care, în 1873, a fost găzduită de Viena (medalia, ca și portretul Împăratului Franz Joseph, figurează și astăzi pe etichetă).
Actualmente, producătorul (Angostura Limited) fabrică inclusiv rom, lichior de cafea, votcă etc, iar bitter-urile sunt două, aromatic și orange.
O formulă secretă
Se zice că formula exactă (și integrală) este cunoscută doar de cinci oameni, celelalte persoane implicate în producție având acces doar la fragmente ale ei. Cert este că Angostura are 44,7% alcool, extract de rădăcină de gențiană, coajă de portocale și alte condimente, verdețuri și plante aromatice. Dar, în ciuda unei credințe foarte răspândite, nu conține angostura (Angostura trifoliata), o plantă medicinală din America de Sud care, la fel ca și bitter-ul, a fost botezată tot după vechiul nume al orașului venezuelean.
În bar și (mai rar) bucătărie
Se zice că, inițial, Angostura a fost utilizată de barmani pentru a masca prezența chininei din apa tonică. Altminteri, este folosită în foarte multe cocktailuri, fie că rețeta originală o include (precum la Manhattan), fie că este doar o variație (ca la Mojito). Mai ales în Australia și Noua Zeelandă, parfumează limonade nealcoolice. Cât despre bucătărie, e prezentă în aperitive (de pildă în sosul cocktailului de creveți), salate, supe, dar și în deserturi.
Foto: Wikipedia
