Prietenul ovidiucro, simțind, probabil, ca-s cam ocupat cu diverse pregătiri, îmi sare în ajutor trimițându-mi rețeta de mai la vale. N-am ajuns încă la capitolul respectiv, așa că n-am apucat s-o verific personal, dar din câte știu este optimă atât pentru cozonaci, cât și pentru alte preparate care au nevoie de un asemenea aluat dospit (cele din titlu și încă altele). Drept pentru care nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-i dau cuvântul:
Ingrediente (pentru 2 cozonaci):
1 kg faina de patiserie, 300 g zahăr, 1 linguriță rasă de sare mare, 1,5 cuburi drojdie proaspătă, 1 plic praf copt, 500 ml lapte integral 4 gălbenușuri, 50 ml ulei floarea soarelui, 100 g unt 80% (1/2 pachet)
Arome:
esență de rom (de calitate) – 3 fiole; esență vanilie – 3 fiole; coaja rasa de la o lămâie – o lingură.
Important: toate ingredientele se aduc în bucătărie de seara, să fie la temperatura camerei și se evită curenții de aer rece în timpul preparării acestui aluat!
Facultativ (dacă nu vă plac, nu-i obligatoriu), se pun (tot de seară) într-un castronel 200 g stafide și se acoperă cu lapte fierbinte aromat cu esență de rom, după gust.
Într-un castronel se freacă drojdia cu o linguriță de zahar până se lichefiază, se adaugă o linguriță de faină amestecând ușor și se dă la cald pentru a dospi maiaua.
Laptele se pune la fiert împreună cu sarea și zaharul. Se da într-un clocot, amestecându-se ca să se topească zaharul. Se adaugă coaja de lămâie și se da deoparte. După 2-3 minute se strecoară laptele printr-o sită.
Într-un castron suficient de mare pentru a frământa cozonacul, se opăresc 300 g făină, adăugându-se câte puțin lapte fierbinte și frecând repede (să nu se facă cocoloașe). Aluatul trebuie sa aibă consistenta smântânii groase (nici tare, nici să nu curgă).
În faina rămasă se adaugă praful de copt și se amestecă bine.
Când aluatul opărit este călduț, se pune maiaua, restul de lapte și aromele. Se amestecă ușor, apoi se incorporează făina rămasă.
Se frământă (manual cam 15 minute) sau la mixer, adăugând, pe rand, câte un gălbenuș de ou, până sunt bine incorporate în aluat.
Se continuă frământatul adăugând untul, uleiul și stafidele înmuiate în lapte. Consistența aluatului este potrivită atunci când acesta nu se mai lipește de mână și se modelează frumos. La nevoie, se poate adaugă lapte călduț sau, după caz, făină.
Acest aluat este excelent pentru cozonaci, poale-n brâu, rulade cu mere ori brânză sau gogoși.
Ma tot lovesc de retete care mai de care mai abracadabrante. Si, fireste, cozonacii nu is niciodata ca aia de la tara. Sigur, daca citim la pastorel cate oua se pun la kilogramul de faina ne gandim ca e ilogic.
Eu azi am gasit o reteta cu un ou la kil. De faina, nu alt kil.
Exista asa ceva? Sau, daca da, e precis cozonac?
Sarumana pentru toate raspunsurile din decursul vremii si sarbatori fericite va urez mai incolo cand se apropie treaba cu beculete si braduti 🙂
ps si fara legatura, e legat de mistretul ala, daca vedeti ce rata am primit si ce sarmale fac anul aista sigur va invitati la masa ceea ce nu ar fi rau 🙂
@aphextwinz: Pana nu te lovesti, nu ai ce sa povestesti… 🙂
Lasand gluma la o parte, reteta asta este cea pe care Ina, sotia mea o face de ani buni. Si este de la tara, din Zemes Bacau.
Si este transmisa din mama-n fiica. Verbal.
Fiind asa de gustoasa, am zis ca-i pacat sa nu o impartasim prietenilor de pe acest blog.
Sarbatori fericite si imbelsugate !
Nu stiu reteta Inei (cred ca nici despre care Ina e vorba nu stiu, singura de pe internet pe care o cunosc, virtual, e cea care face retete vegetariene, un site de pe care gateste seful meu), cred ca e o coincidenta. Tot cu un ou la kilogram?
Te salut! minunata reteta, ca de obicei. Sarbatori fericite! PS: m-am muat cu blogul de aceea adresa noua. Salutari Cami
Multam de reteta!!!!!!!SARBATORI FERICITE!!!
aluatul nu trebuie lasat si el la “crescut”?
@CamiWitt: vazut, placut 🙂 Sarbatori fericite si tie!
@mariga: multumirile sunt pentru ovidiucro, mai putin pentru mine. Sarbatori fericite!
@animaloo: Sigur ca da, la fel ca orice aluat cu drojdie.
Ma tot lovesc de retete care mai de care mai abracadabrante. Si, fireste, cozonacii nu is niciodata ca aia de la tara. Sigur, daca citim la pastorel cate oua se pun la kilogramul de faina ne gandim ca e ilogic.
Eu azi am gasit o reteta cu un ou la kil. De faina, nu alt kil.
Exista asa ceva? Sau, daca da, e precis cozonac?
Sarumana pentru toate raspunsurile din decursul vremii si sarbatori fericite va urez mai incolo cand se apropie treaba cu beculete si braduti 🙂
ps si fara legatura, e legat de mistretul ala, daca vedeti ce rata am primit si ce sarmale fac anul aista sigur va invitati la masa ceea ce nu ar fi rau 🙂
Sanatate.
@aphextwinz: Pana nu te lovesti, nu ai ce sa povestesti… 🙂
Lasand gluma la o parte, reteta asta este cea pe care Ina, sotia mea o face de ani buni. Si este de la tara, din Zemes Bacau.
Si este transmisa din mama-n fiica. Verbal.
Fiind asa de gustoasa, am zis ca-i pacat sa nu o impartasim prietenilor de pe acest blog.
Sarbatori fericite si imbelsugate !
Nu stiu reteta Inei (cred ca nici despre care Ina e vorba nu stiu, singura de pe internet pe care o cunosc, virtual, e cea care face retete vegetariene, un site de pe care gateste seful meu), cred ca e o coincidenta. Tot cu un ou la kilogram?
Sanatate.
@aphextwinz: cred ca ovidiucro se referea doar la reteta din text, pe care el a trimis-o.
Am inteles, eram sigura ca a fost o coincidenta 🙂 Nu vedeam legatura cu ce am gasit eu pe alte plaiuri, clar vorbeam de lucruri diferite.
Sanatate tuturor.
Cate galbenusuri contine reteta va rog? Albusul nu se foloseste?
4 gălbenușuri. Și nu, nu se folosește.
Multumesc!
Cu plăcere 🙂