May 19, 2012 costachel Mozaic, Nutritie 5
Când vine vorba despre alimentație, este destul de greu de trasat granița la care se oprește adevărul științific și de la care începe ficțiunea. Anumite ingrediente au o reputație bine stabilită cum că ar fi „sănătate curată”, în timp ce altele sunt condamnate definitiv (și nedrept). Fie că e vorba despre cercetări vechi, neștiințifice, fie că de fapt la origine stau doar legende și credințe populare, cert este că imaginea multor alimente nu este în deplină concordanță cu realitatea. Nutriționistul Susan B. Dopart a analizat, pentru Huffington Post, 5 dintre aceste mituri, considerate de către americani ca fiind de-a dreptul axiomatice. Și a demonstrat că, de fapt, lucrurile sunt ceva mai complicate.
E și nu e adevărat, depinde ce fel de brânză mănânci. Una e brânza industrializată (mai ales cea topită), și cu totul altceva cea tradițională. Brânza artizanală, făcută cu lapte de la animale hrănite cu iarbă, este și ea grasă, e-adevărat, dar conține mulți acizi omega-3 și este o excelentă sursă de proteine și calciu. Așa că da, acest mit este valabil atunci când este vorba despre o brânza intens procesată, făcută din laptele vacilor hrănite cu hormoni de creștere și antibiotice. Însă brânzeturile preparate tradițional nu trebuie, în niciun caz, ocolite.
E amuzant să vezi oameni care se feresc de gălbenuș, dar altminteri mănâncă tot felul de prostii! Adevărul e că studii serioase au demonstrat că nu există nicio legătură între consumul de ouă și bolile de inimă, în schimb există un raport cât se poate de clar între acestea și grăsimile hidrogenate, prezente în mai toate alimentele industrializate (pentru că măresc termenul de garanție). Mai mult, grăsimile din ouă sunt, în majoritatea lor, polinesaturate și mononesaturate, iar gălbenușul este o excelentă sursă de luteină, un antioxidant cât se poate de valoros. Așa că, decât să mâncați la micul dejun alimente procesate, mai bine bucurați-vă de o omletă.
Da, există teoria că poți obține elementele valoroase din fructe și legume bând doar sucul lor. Numai că nu este adevărat. Lipsesc fibrele care ajută la stabilizarea zahărului din sânge, așa că un pahar de suc, din punctul de vedere al zahărului, este echivalent cu orice pahar de băutură îndulcită. Așa că mai bine uitați de sucurile naturale (cele industrializate nici nu merită amintite) și mâncați fructele sau legumele ca atare, dacă vreți să vă bucurați de toate beneficiile lor.
Da, fructul de avocado conține multe grăsimi, dar sunt din cele sănătoase, mononesaturate, care fac minuni pentru organismul dumneavoastră. Ba chiar ar fi bine să introduceți aceste fructe cât mai des în alimentația dumneavoastră, pentru că ele ajută la creșterea „colesterolului bun”, HDL, cel care ne protejează de ateroscleroza. Mai mult, grăsimile sănătoase au efecte benefice pentru digestie.
Ultima modă în materie de îndulcitori, siropul de agave poate fi găsit atât ca atare (și recomandat ca fiind miraculos), cât și în componența diverselor produse „sănătoase”. Să fie oare chiar așa? Zahărul „adevărat” are 50% fructoza, 50% glucoză. Siropul de porumb bogat în fructoză, deja „condamnat” ca fiind nociv pentru sănătate, are 55% fructoză și doar 45% glucoză. Ei bine, siropul de agave are până la 85-90% fructoză, care va fi procesată direct de ficat și va determina creșterea trigliceridelor, „îngrășarea” ficatului, sporirea senzației de foame și lista poate continua. În plus, nu poate fi vorba despre un produs natural deoarece, pentru producerea siropului, plantele de agave sunt supuse unei procesări intense, nu întotdeauna însoțită de toate controalele de calitate care ar fi necesare.
În concluzie, lăsați prejudecățile: vă puteți bucura, fără probleme, de un mic-dejun cât se poate de sănătos cu ouă, brânză preparată tradițional și fructe întregi, nestoarse. Iar în ceai (sau cafea) puneți miere!
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
hahahaha!! nu stiu cat de adevarat e ce rezulta din cercetari, dar eu asa, numai dupa mine, parca le-as crede!
aia cu siropul de agave m-a secat saptamana trecuta, peste tot numai de sirop de agave am auzit.in primul rand, mie nu-mi place gustul dulce, in al doilea rand cand se intampla sa am pofta de dulce, mananc cu pofta o negresa cu dulceata de ciresi amare. o mananac, o savurez si pa!dulceata cu zahar, off course!
iar la aia cu branza nu am cuvinte sa ma exprim sa nu ma banezi! cat i-am crezut si eu pe astia, ca sa ajung sa fac perfuzii la spital, ca nu metabolizez bine calciul si-mi trebuie o sursa constanta, daca nu, raman fara combustibil cum ar veni!
sfatul medicului:( al doilea, al treilea, etc.) sa mananc branza!
De fapt generalizările sunt stupide, nu poți să compari (ca să rămân doar la brânză) un produs „de casă” cu o porcărie procesată și industrializată la maximum. Și adevărul e că marketingul e vinovat de tare multe prostii și induce foarte multe idei greșite. Dar, în, fine, discuția e așa de lungă…
Numai o vorba: branza nu are cum sa contina grasimi bune, e de la animal. Nici rele, noi suntem carnivori, indiferent ce zice piata aia cu halit doar buruieni ca vitele. Avem ani in care ne-am dezvoltat abilitati si acum, dam inapoi?
Cat despre restul, cum zice cofi.
si asa, de amorul artei, is in Brasov, doua zile, crasma langa crasma, bune, unde era coada? la (scriu asa sa nu fie reclama) MEC. si la 5 dimineata si la 6 seara. coada neicusorule. vorba unui clujean, nu a mea, nu poti civiliza o societate.
Societatea americană, nu? 🙂
din pacate, da. din pacate ca are si oameni de treaba ca peste tot, dar asta e un subiect de articol mai vast, pentru cand voi resuscita calculatoarele care au “decedat mortal”.
sanatate si am in planul de calatorii de anul asta si moldova, poate ma invatati cum e cu un vin bun 😀 (scuze daca tastez prost, am o amarata de tableta)