40 de Mucenici și două rețete
Combinație de ritual sacru și profan, sărbătoarea celor 40 (44?) de Sfinți ne obligă atât să mâncăm, cât și să bem. Iar pentru un supliment de informații, urmează mai jos un text trimis de ovidiucro, plus rețeta măcinicilor muntenești (fierți!), că-s de-ai lui, de-acolo! Și, ca să nu rămân dator, vă ofer și eu, la final, rețeta mucenicilor (sfințișorilor!) moldovenești copți. Dar mai întâi, povestea!
„Măcinicii“ se fac în 9 martie. Ortodoxia celebrează la această dată Ziua Sfinților 40 de Mucenici din Sevasta. E „ziua celor fără nume“, a celor care nu-și au prenumele dintre sfinți.
Din lungile ceremonii ale Anului Nou Agrar, din vechile ritualuri antice, sacrificii, acte și formule magice s-a păstrat (lângă plită!) și modelarea unor simboluri ale jertfelor din aluat de făină de grâu, copt sau fiert, a unor figurine încărcate de semnificații sacre (ca și mărțișorul), ce se mănâncă sacramental de ziua morții Babei Dochia, 9 martie (echinocțiul de primăvară în Calendarul Iulian): Măcinicii.
Aliment sacramental, modelat în chipuri antropomorfe, zoomorfe sau fitomorfe, Măcinicii simbolizează sacrificiile făcute la Anul Nou, celebrat în vechime la echinoctiul de primăvară. Măcinicii au o bogată sinonimie zonală (Sfinți, Sfințișori, Sâmți, Bradoși, Brăduleți, Brândușei, Moși de Paresimi) și sunt preparați prin două tehnici culinare: coacerea sau fierberea aluatului modelat.
Aluatul din făină de grâu este frământat cu miere, i se adaugă miez de nucă și se coace în cuptor sau pe plită. Măcinicii sunt, de obicei, figurine antropomorfe, cu cap, ochi, nas, mâini și picioare, sau colăcei în forma cifrei opt, imitând, de asemenea, chipul uman. Măcinicii pot avea și formă de albină, de pasăre, de brăduleți sau de cercuri, obținute prin presarea aluatului cu capătul țevii de soc. Gospodinele modelează și coc un număr fix de Sfinți, 40 sau 44 numiți și Moși sau Mucenici (în anumite zone, Moșii sunt spirite ale morților care îsi vizitează rudele în ziua de 9 Martie).
Maie sau Măciucă – În ziua de Măcinici, prahovenii fac din aluat de făină de grâu un colac în forma de mai (ciocan uriaș din lemn) sau de măciucă care se coace în cuptor. Se mănâncă sacramental de întreaga familie, simbolizează ciocanul sau măciuca cu care Moșii (mucenicii) simbolul primăverii și al sacrificiului, loveau pământul, să alunge Baba larna.
Brăduleți – Colăcei preparați la Sântoader, înmuiați în vin și mâncați de copii veri și vărute în ziua Sântoaderului cel Mare în sudul Transilvaniei. Betia rituală la Măcinici e obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, străvechi început de An Nou Agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară. Conform tradiției, se credea că vinul băut la Măcinici se transforma de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.
La Pornirea plugului în ziua de Măcinici se puneau în coarnele plugului sau în coarnele boilor câte un colac iar ceilalți se dădeau de pomană la vecini și rude.
Indiferent de tehnica preparării și forma modelată, Măcinicii se împart pentru moși și strămoși în ziua de 9 martie. (Carte de bucate – Radu Anton Roman)
Măcinici muntenești (fierți, rețetă a Maicăi Lucia de Nămăiești):
125 ml untdelemn, 500 ml apă, 1 linguriță sare, 1 kg făină (sau cât primește lichidul, adică uleiul și apa)
Sirop: 1 ceașcă miez de nucă măcinat, 1 linguriță scorțișoară, 3 linguri zahăr (sau cât vă place), coaja rasă de la o lămâie, zahăr vanilat
Se încălzește puțină apa. Se cerne făina moviliță, se face o gropșoară, se toarnă apă călduță, untdelemn și sare.
Se frământă până iese un aluat moale care se bate un sfert de oră, să se frăgezească. Se întinde pe o planșetă presărată cu făină. Se taie inele, cu un pahar mare și unul mic, apoi se răsucesc opturi.
Se lasă să se usuce, 45 de minute. Se fierb măcinicii 1 oră în 1,5 l apă. Se adaugă tot ce e în rețetă și se lasă să mai undească încă 1 sfert de oră. Când totul s-a răcit, se presară încă 2 lingurițe de miez de nucă fin măcinat.
Se pot servi calzi sau reci.
Bun, acum iau eu microfonul din mâna lui Ovidiu și vă invit să vă notați rețeta sfințișorilor
Mucenici moldovenești (copți)
500 g făină, 20 g drojdie proaspătă, 1 linguriță de ulei, 1 linguriță de zahăr, 1 linguriță rasă de sare, 300 ml lapte îndoit cu apă (sau doar apă, dacă-i post). Pentru sirop: 1 ceașcă de zahăr, 2 cești de apă. În plus, 2-3 linguri de zahăr pudră și cam 250 g nuci măcinate.
Se face mai întâi aluatul (ca de pâine), destul de moale. După ce a crescut și și-a dublat volumul se fac din el colăcei în formă de opturi. Se așează în tava presărată cu făină, se mai lasă puțin să crească, se ung cu ou și se coc la foc potrivit (200ºC), până se rumenesc frumos. Între timp se face siropul (pe vremuri, la final, se punea și 1 lingură de apă de flori), se amestecă nucile cu zahăr.
Când sfințișorii s-au răcorit puțin, se toarnă sirop peste ei și se presară cu amestecul. Iar ca principală variantă, siropul dispare, iar mucenicii se ung cu miere, eventual fiartă înainte cu puțină apă.
Multumim pentru retete!!!
Cu multa placere 🙂
Reteta maicii e fara drojdie. Rar. Mai ales in zilele noastre unde drojdia o gaseti la tot pasul. Pacat ca am citit reteta dupa 9 martie, dar poate merge, de incercat, si dupa : -).
De ce nu? In fond avem o gramada de retete (foste) rituale, care si-au pierdut semnificatia initiala si se mananca astazi indiferent de calendar si de ocazie 🙂
Reteta maicii e de mucenici muntenesti, fierti, nu se fac cu drojdie, e un aluat simplu de faina si apa in general. Nu se pune drojdie in mucenicii fierti in apa.