Vinete umplute de Alain Ducasse
Păi fiindcă tot vă povesteam că, la nunta prințului Albert de Monaco, responsabilitatea mesei a căzut în sarcina celebrului Grand Chef Alain Ducasse, m-am gândit că n-ar fi rău să vă prezint astăzi și un preparat din „portofoliul” său, ca să-l cunoașteți un pic mai bine. Rețeta de Vinete umplute care urmează a fost publicată în volumul Le Grand Livre de cuisine. Méditerranée, apărut în 2004 (1080 p.), scris în colaborare cu Franck Cerutti (i-a fost mână dreaptă și la nunta princiară), Philippe Golino, Christophe Martin, Laurent Kalkotour, Olivier Berger și ilustrat cu fotografii realizate de Thomas Duval. Și, înainte de a trece la treabă, vă mai spun doar că este vorba despre o rețetă inspirată dintr-un vechi manuscris catalan, Libre de Sent Sovi, ce datează din secolul al XIV-lea.
Așadar:
4 vinete mijlocii,
1 fileu de anchois,
1 ou,
200 g brânză proaspătă de capră,
2 crenguțe de cimbru,
2 crenguțe de măghiran,
pesmet,
ulei de măsline,
sare, piper.
Spălați și tăiați vinetele în două, pe lungime. Frecați-le cu ulei, sare și piper. Coaceți-le 30 de minute în cuptorul încins la 180ºC
Zdrobiți peștele cu furculița, bateți oul. Scoateți cu grijă pulpa vinetelor. Alegeți frunzulițele cimbrului. Sfărâmați, în fine, brânza într-un castron, adăugați ingredientele pe care tocmai le-ați pregătit.
Omogenizați compoziția, sărați, piperați și umpleți „bărcuțele” de vinete. Presărați pesmetul și gratinați vinetele sub grill-ul cuptorului.
Presărați frunzulițele de măghiran și serviți vinetele umplute fierbinți.
Despre vin, Ducasse nu ne spune nimic, așa că am să vă recomand eu la aceste vinete umplute un Pinot Gris sec și rece, care se potrivește de obicei tare bine cu vinetele coapte și oricum e suficient de nebun ca să se descurce (și) cu năstrușnicia asta. Pentru un singur fileu de hamsie, n-are rost să căutăm vreun Aligoté!
acuma eu ma gandeam la fileurile de anchois,anchois,asa ca numai unul mi se pare putin la 4 vinete.am sa fac reteta da’cu frunze proapete de busuioc,ca asta am si imi place branza de capra cu busuioc.revin cu impresii.multumesc de reteta !
Fiind anchois-ul cam pe post de condiment aicea, ar fi trebuit, probabil, sa zic „dupa gust” 🙂
Am facut! Am mancat! Nu am mai avut cimbru si am pus busuioc. Cred ca ar fi fost un pic mai bun, dar si asa a fost foarte bun. Imi plac retetele tale ca au ingrediente destul de putine dar sunt geniale si foarte gustoase. Foarte interesante si educative sunt si introducerile. Multumesc din nou!
Cu aceeasi mare placere. Desi nu prea am vreun mare merit in cazul de fata (decat, poate, ca-s fan Ducasse) 🙂