Vinete gratinate la cuptor cu brânză și cu sos de roșii
Dacă mă-ntrebați cam de unde ar putea veni aceste vinete gratinate la cuptor cu brânză și sos de roșii, am să vă răspund cinstit că habar n-am. Sigur, dacă o luăm la răsfoit pe Sanda Marin, găsim la ea niște vinete portugheze, foarte asemănătoare, însă fără sos alb, dar și niște vinete gratinate, fără vreun indiciu de proveniență și fără sos de roșii (dacă le combinăm pe cele două ne iese!). Din punctul meu de vedere, miroase a mâncare pur și simplu mediteraneeană, cu rădăcini mai curând orientale și cu un eventual parfum italian (că așa ne-am obișnuit să credem că-i al lor sosul de roșii).
Ei, dar asta v-am spus-o doar așa, în introducere, că să știți ce să-i răspundeți vreunui eventual comesean curios. E clar că-i greu pentru cineva să-și asume explicit mâncarea asta (nu că nu s-ar mai fi văzut cazuri de însușire abuzivă), așa că, din punctul meu de vedere, jucați-vă, doamnă, cu brânza, condimentele și sosul de roșii până vă găsiți exact versiunea preferată. Din punctul meu de vedere, veți putea spune, fără probleme, că rețeta-i a dumneavoastră și numai a dumneavoastră!
Bun, acestea fiind zise, e clar că variantele-s destule, dar trebuie să începem de undeva. Drept pentru care înarmați-vă cu
4-5 vinete (depinde de mărime),
1 kg de roșii,
2 căței de usturoi (sau și mai mult, e după gust),
200 g cașcaval (șvaițer, caș de oaie etc.)
cam 200 g făină,
1 l de lapte,
1 pachet de unt (cu oarecare aproximație),
verdeață după plac,
puțină nucșoară, proaspăt rasă,
ulei,
sare și piper.
Spălați vinetele, tăiați-le felii nu prea subțiri, presărați-le cu sare și lăsați-le la scurs (de la 20 de minute în sus). Tamponați-le cu hârtie absorbantă, dați-le prin făină, scuturați excesul și prăjiți-le în ulei încins. Dați-le deoparte (tot pe hârtie absorbantă, să-și lepede excesul de grăsime) și lăsați-le în pace, până le vine iar rândul.
Opăriți roșiile, eliminați pielițele, tăiați-le bucățele. Căliți ușor în ulei usturoiul, stingeți cu roșiile, sărați, piperați și fierbeți sosul vreo 10 minute. Dacă vreți să scăpați de semințe (și preferați un sos mai fluid), dați-l prin sită. Parfumați-l cu ce verdețuri vă plac (cimbru, măghiran, oregano, pătrunjel etc.)
Din 100 g unt, 80 g făină și lapte faceți un sos alb (detalii aici). Sărați, piperați și condimentați cu nucșoară.
Ungeți bine cu unt o formă care merge la cuptor. Puneți pe fund un strat subțire de sos alb, continuați cu puțin sos de roșii și așezați primul nivel de vinete (puteți să le și suprapuneți oleacă). Presărați ceva brânză rasă (prin răzătoarea cu găuri mari), urmează iar sos alb, apoi sos de roșii, vinete, din nou sos alb, sos de roșii și, în fine, restul de brânză rasă. Tăiați untul rămas bucățele mici, repartizați-l uniform pe deasupra.
Băgați vasul în cuptorul încins dinainte, la 200ºC, unde trebuie să stea cam 15 minute, ba și mai mult (dumneavoastră știți cam cât de rumenită vă place mâncarea).
Serviți aceste vinete gratinate la cuptor în formă calde, sau chiar abia călduțe (numai nu reci).
Despre variante am vorbit și mai sus, dar hai să aprofundăm nițel. Firește că brânza ar fi primul suspect, e loc de joacă suficient, eu n-am dat mai sus decât vreo trei sugestii. Apoi ați putea eventual înlocui sosul alb cu smântână bătută cu ou. Cât despre sosul de roșii, și el ar putea fi de mai multe feluri. Gustul se schimbă semnificativ în funcție de verdețurile folosite (sau de combinația dintre ele), s-ar putea să vă surâdă o eventuala stropire cu un păhărel de vin, desigur că un morcov i-ar adăuga ceva dulceață (și gust)… Nu mai insist, sunt ferm convins c-ați prins ideea.
Cât despre vinul pentru ale noastre vinete gratinate, cu siguranță că trebuie să fie unul alb și sec. De obicei, înclin spre Pinot Gris la vinete, dar nu cred că-i musai și obligatoriu de data asta.
