Nu prea știu cum să botez altfel această rețetă de vinete cu sos bolognese. Că seamănă și a musaca (dar nu până la capăt) și a lasagna (dar n-are aluat, și nici sos alb, ci doar vinete). Însă cred că asta n-are prea mare importanță, principalul e că-i vorba de o rețetă absolut delicioasă. Și care ilustrează cât se poate de bine avantajele unei întregi categorii de mâncăruri făcute la cuptor. Fiindcă ce poate fi mai simplu decât să umpli un vas termorezistent cu o grămadă de lucruri bune, să pui totul la copt/gratinat și, în timp ce-ți vezi mai departe de treburile tale, minunăția se coace singură.
500 g carne tocată (de vită sau, și mai bine, porc plus vită), 4 vinete potrivite, 1 kg de roșii, 2 cepe, tocate mărunt 1 morcov ras, 2 bule de mozzarella, 3 linguri de parmezan ras, 100 ml vin alb sec, 1 linguriță de oregano uscat, 1 lingură de busuioc proaspăt (sau tot 1 linguriță, dacă n-aveți decât uscat), ulei, sare și piper.
Opăriți scurt roșiile, eliminați pielițele și sâmburii, tocați-le mărunt.
Spălați vinetele, tăiați-le felii subțiri (pe lung), presărați-le cu sare și trimiteți-le la scurs într-o strecurătoare (1 oră, să zicem).
Încingeți o lingură de ulei într-o cratiță, căliți ceapa și morcovul până se-nmoaie. Adăugați carnea, sotați-o și pe ea până își schimbă culoarea (apăsați mereu cu dosul lingurii de lemn, să ne se formeze cocoloașe). Stingeți cu vinul, lăsați-l un pic să se evapore, adăugați roșiile, verdețurile, sarea și piperul. Fierbeți sosul măcar o oră (cum vă spuneam la sos bolognese, cu cât mai mult, cu-atât mai bine) amestecând din când în când. Adăugați, dacă și când e cazul, ceva lichid (de preferință vin) să obțineți la final un sos dens, dar mai curând cremos decât uscat.
Spre finalul fierberii, dați drumul cuptorului, să se încălzească (200ºC)
Ștergeți feliile de vânătă, prăjiți-le, scurt și pe rând, în ulei (cât să se aurească un pic) pe ambele fețe. Scoateți-le pe hârtie absorbantă.
Ungeți cu ulei o formă care merge la cuptor. Puneți straturi alternative de vinete și sos (primul și ultimul trebuie să fie de vinete). Deasupra puneți mozzarella tăiată în rondele, presărați parmezanul și băgați la cuptor, unde trebuie să stea cam trei sferturi de oră.
Că e destul loc de joacă și de improvizație cred că v-ați prins deja (usturoi în sos, cașcaval în loc de mozzarella, alte cărnuri tocate etc). Așa că nu vă mai spun decât că morcovul îl puteți înlocui cu 1 linguriță de zahăr, iar când prăjiți vinetele puneți pe rând câte puțin ulei în tigaie (că dacă turnați mai mult de la început, primele vinete o să-l absoarbă cu totul).
Ce bem la aceste vinete cu sos bolognese? Apoi cu siguranță un vin roșu, sec, proaspăt și sprințar, să combată prăjeala inițială așa cum se cuvine. C-o fi Merlot, c-o fi vreo Fetească Neagră, contează ceva mai puțin.
8 thoughts on “Vinete cu sos bolognese, gratinate la cuptor”
alex
Am facut de doua ori in ultimul timp reteta asta, cu mici variatiuni. E excelenta, insa, nu stiu altii cum sint, dar eu unul trebuie sa stau acasa si sa iau si un Imodium dupa ce maninc o portie. 🙂 Cu toate astea, cred c-am sa mai fac o data reteta! :p
Am facut de doua ori in ultimul timp reteta asta, cu mici variatiuni. E excelenta, insa, nu stiu altii cum sint, dar eu unul trebuie sa stau acasa si sa iau si un Imodium dupa ce maninc o portie. 🙂 Cu toate astea, cred c-am sa mai fac o data reteta! :p
Ce să zic, n-am avut reclamații de genul ăsta 🙂
Eu am presupuns ca ori nu am tenia sanatoasa, ori o fi de la semintele sau de la coaja vinetelor. In fine… 😀
Eu aș interoga mai ales prospețimea. A roșiilor, a vinetelor, a cărnii…
Dom’le, ma derutati teribil cu “boloniezul”. Deci nu puneti lapte in sos?
Niciun strop! Doar vin 🙂
Fffff buna!!! Am facut-o in weekend si mi-a iesit o minune. Multumim de reteta.
Cu multă plăcere! Dar toate meritele aparțin executantei 🙂