Tocăniță de pui (porc, vită etc.)

Jan 11, 2011 costachel Rețete, Rețete cu carne de pasăre, Rețete cu carne de porc, Retete cu carne de vită, Rețete tradiționale românești 10

---

Că tot râdeam recent de diminutive, iaca vine astăzi rândul celei mai răspândite (probabil!) rețete alintate din spațiul mioritic: tocănița. N-are o carne preferată (doar să fie puțin grăsuță) și cam orice legumă suplimentară poate să apară pe neașteptate și cu voioșie în cratiță (obținând noi atunci variantele cu cartofi, cu ciuperci, cu morcovi ori cu mai știu eu ce). Singura constantă în tocăniță o reprezinta sosul, cu multa ceapă și roșii, bașca alte câteva ingrediente (verdeață, în primul rand, dar nu numai) menite să-i confere individualitate națională, regională, județeană, locală și chiar familială. Că așa-i tocănița noastră, întotdeauna aceeași, dar niciodată exact la fel.

Lista de cumpărături zice așa:

cam 1 kg de carne (după cum ziceam mai sus cu ceva, nu multă!, grăsime și, de preferință, cu os),
de la 300 g ceapă în sus,
½ kg de roșii (sau echivalentul în varii produse conservate),
mărar,
pătrunjel,
sare,
ulei,

la care se adaugă (aici vin preferințele mele personale, nu-i musai să le treceți la obligatorii)

1 morcov,
1 ardei gras,
½ căpățână de usturoi,
1 ardei iute (în lipsa, piper),
1 pahar de vin alb sec,
cimbru.

Faceți mai întâi toaleta ingredientelor, tăindu-le apoi pe fiecare după cum le e felul: carnea bucăți civilizate, legumele mărunt, usturoiul feliuțe, iar verdeața cât de fin, cu precizarea că ar fi bine să scăpați roșiile de pielițe, iar ardeii (în primul rând cel iute!) de semințe și vinișoare.

Încingeți puțin ulei într-o tigaie și rumeniți puțin carnea pe toate părțile. Dacă vreți o mâncare mai ușoară, carnea poate fi fiartă (dar adăugați în oala încă 1 ceapă și 1 morcov), procedeu care prezintă avantajul că ne va oferi și o foarte buna supă pentru stins prăjeala.

Puneți ceapa, morcovul, ardeiul iute și usturoiul la călit într-o cratiță, în vreo doua linguri de ulei. Sărați, amestecați și, când începe să se înmoaie și ziceți că a prins gust, adăugați carnea, învârtiți de vreo doua ori cu lingura, turnați vinul (sau supa de care vorbeam mai sus), puneți capacul și lăsați să fiarbă până când se frăgezește carnea și e gata să cadă de pe os (dacă-l are!).

Adăugați ardeiul gras, cimbrul și, după vreo 5 minute, roșiile (acum puneți și piperul, dacă n-ați folosit ardei iute). Vedeți cât de gros e sosul (aici n-am ce să vă spun, e după gustul fiecăruia) și mai puneți ceva lichid dacă trebuie.

Încă 5-10 minute de clocote mici, până când totul e fiert perfect, iar sosul a ajuns la consistența dorită. În fine, nu vă mai rămâne decât să reglați de sare și de iute, să presărați verdeața tocată (și ceva usturoi suplimentar, dacă vă place), să puneți capacul și să stingeți focul.

Sau, dacă aveți ceva mai mult timp la dispoziție, puteți lăsa tocănița cu mai mult sos și, după ce ați presărat verdeața și ați mai amestecat o dată, să băgați cratița în cuptorul încins, la foc mijlociu, unde trebuie să mai stea vreo 20-30 de minute, să scadă și să se rumenească puțin. Va fi perfectă.

Variantele, după cum spuneam, sunt practic nenumărate și n-am să insist prea mult. Vă spun doar că, dacă vreți să adăugați și o legumă la tocănița noastră, vă trebuie cam ½ kg, cu precizarea că, probabil, veți avea nevoie de ceva mai mult sos (adică un supliment de roșii și vin/supă), mai ales dacă în cratiță se vor prezenta cartofi (care au bunul obicei să înghită lichid când fierb).

Ca garnitură, tradițională este, firește, mămăliga, dar versatila noastră tocăniță se simte foarte bine și lângă piure, cu murături prin preajmă.

Vinul? Păi depinde de felul cărnii. Parcă aș zice Crâmpoșie la pui, Băbească la porc și Fetească Neagră la vită (na, ca să fie numai soiuri autohtone!), dar e tare greu să dai sentințe ferme pentru atât de imprevizibila noastră tocăniță.

 

---

• ceapa, porc, pui, rosii, verdeturi, vita