În principiu estivală, populara tocăniță de pui (cu ciuperci, în cazul de față) se bucură de un binemeritat succes pe plaiurile mioritice, profitând și de nenumăratele forme de conservare a roșiilor (în bulion, suc, mai subțire sau mai gros și chiar pastă). Ceea ce nu ne poate indica decât faptul că avem de-a face cu o mâncare teribil de gustoasă și relativ lesne de făcut, așa că ar fi păcat să ne gândim la ea doar când e sezonul tomatelor proaspete. Și cred că nu mai are rost să vă spun că se poate face, la fel de bine, și din porc sau vită, doar cu modificarea corespunzătoare a timpilor de fierbere și probabila sporire cantitativa a lichidului necesar.
Drept pentru care, trecând direct la treaba, notați:
cam 750 g carne (sau și mai mult, dacă-i cu os), 4 cepe mari, 1/2 căpățână de usturoi(sau după gust), 500 g roșii (sau echivalentul în varii tipuri de conservare), 1 ardei gras, 500 g ciuperci, 1 ardei iute (facultativ), 1 legătură de pătrunjel, 1 legătură de mărar, 1 linguriță de cimbru uscat (1 lingura, dacă-i proaspăt), 1 pahar de vin (sau supă), ulei, sare.
Pregătiți mai întâi marfa: spălați și curățați tot, tăiați carnea în bucatele potrivite, ciupercile în funcție de mărime (jumătăți, sferturi sau felii), ceapa peștișori, usturoiul și ardeiul iute feliuțe, ardeiul gras cubulețe, iar verdeața mărunt
Începeți cu ciupercile: căliți-le, separat și pe rand (sa fie pe un singur strat, ca altminteri ajung sa fiarbă în zeama lor și nu mai e sotare), în puțin ulei, eventual cu ceva usturoi suplimentar, musai cu putina sare. Când sunt gata, puneți-le deoparte, ca le vine și lor rândul.
Încingeți uleiul într-o cratiță potrivită, căliți întâi puțin ceapa cu usturoiul și cu facultativul ardei iute, adăugați și carnea, continuați călirea câteva minute, adăugați și ardeii, sărați, piperați, presărați cimbrul și stingeți cu vin (supă). Puneți capacul, lăsați sa fiarbă pana ce carnea mai ca-i gata (eventual completați cu puțin lichid, dacă simțiți ca-i nevoie).
Adăugați și roșiile curățate de pieliță și tocate mărunt, plus ciupercile, încă cinci minute de clocote fără capac, reglați de sare (eventual piper, dacă n-ați pus ardei iute), presărați verdeața și stingeți focul (deși, dacă ați mai avea timp sa mai țineți oala și-n cuptorul încins la foc potrivit, vreo 20 de minute, ar fi și mai bine).
Serviți cu mămăligă, piure de cartofi sau orice garnitură vă place și/sau credeți că s-ar potrivi.
Ceva secrete? Pai în primul rand aflați (în caz ca nu știați deja) că pentru tocăniță e mai bună carnea cu os decât cea fără. Dacă materia prima de bază e pui sau porc, e bine sa va aduceți aminte ca nu-i chiar bună carnea foarte grasă, și nu doar din motive legate de siluetă, colesterol etc., ci și pentru că grăsimea în exces ia mult din prospețimea unei mâncări ce trebuie sa rămână, totuși, una estivala.
Și firește că puteți înlocui ciupercile cam cu ce legumă vreți, de obicei cu o pregătire preliminară a acesteia, care poate fi sotare (cartofi, morcovi, țelină, vinete, dovlecei etc.) sau opărire (mazăre, fasole verde).
Vinul? Ei, nu-i foarte mofturoasă tocănița noastră, în principiu e suficient sa fie alb, ușor (dacă nu-i prea grasă) și sec. Iar dacă aveți senzația că mă gândesc acum la vreo Crâmpoșie ori Zghihară, probabil aveți dreptate. Dar, firește, dacă veți folosi carne de porc sau de vită, atunci schimbați culoarea, treceți pe roșu.
Pai cu aciditatea asta, pot s-o recomand si (sau numai) la porc gras! Iar in alta ordine de idei, daca-i vine pofta vreunui cetitor s-o guste (nu mai zic de mine…), eu ce fac, il trimit direct la crama? 🙂
Of, Doamne, musai trebuie sa ajung la Averesti, ca m-ati inebunit. De pofta 😀
Recomand Zghihara de Husi facuta la Vinicola Averesti! Aciditate sarita de 9!!! Prietenii stiu de ce…
Pai cu aciditatea asta, pot s-o recomand si (sau numai) la porc gras! Iar in alta ordine de idei, daca-i vine pofta vreunui cetitor s-o guste (nu mai zic de mine…), eu ce fac, il trimit direct la crama? 🙂
Of, Doamne, musai trebuie sa ajung la Averesti, ca m-ati inebunit. De pofta 😀
Promitem ca mergem cu prima ocazie!