Tartină napolitană
Ei, evident că denumirea de tartină napolitană e cumva ciudată, dar chiar n-am găsit alta mai bună. Și, în fond, cam despre asta este vorba: o tartină caldă, la cuptor, garnisită în modul specific al unei pizze napolitane. În rest, că o să tăiați pâinea în lung (e mai spectaculos, firește), că o s-o tăiați felii (și veți obține un fel de mini-pizze), e numai și numai alegerea dumneavoastră.
1 pâine (gen franzelă, să zicem),
1 conservă de fileuri de hamsii (anchois) în ulei,
circa 20 de măsline,
150 g mozzarella,
250 ml sos de roșii,
busuioc proaspăt,
ulei de măsline,
piper,
plus, facultativ,
200 g ciuperci,
1 cățel de usturoi,
cam 20 g unt,
sare.
Dacă folosiți ciuperci, spălați-le repede, curățați-le și tăiați-le lamele. Încălziți untul într-o tigaie, sărați-l ușor, turnați și puțin ulei. Căliți ciupercile, împreună cu usturoiul tocat, cam 6-7 minute. Sărați, piperați.
Pregătiți sosul de roșii, fie prin deschiderea vreunui borcan achiziționat din comerț, fie preparându-l în casă (opțiunea mea se îndreaptă în cazul de față spre cel cu usturoi).
Terminați preparațiile preliminare prin scurgerea hamsiilor și felierea mozzarellei (dacă vreți să scoateți și sâmburii măslinelor…)
Încingeți grill-ul cuptorului. Tăiați pâinea pe lung (sau, după cum spuneam mai sus, feliați-o). Ungeți-o cu ulei de măsline, întindeți un strat subțire de sos și repartizați uniform ciupercile, măslinele, hamsiile și feliile de mozzarella. Piperați fără zgârcenie și băgați această tartină napolitană la cuptor, unde trebuie să stea vreo 4-5 minute (până se topește brânza și prinde doar un pic de culoare).
Scoateți tartina/tartinele din cuptor, presărați-o cu frunzulițe de busuioc (dacă-s prea mari, rupeți-le) și serviți imediat.
Variante? Păi cam ca la orice pizza, mai mult sau mai puțin nenumărate. Puteți înlocui ciupercile cu vreo carne, sau poate cu ardei grași sau… și așa mai departe.
Ce bem la această delicioasă tartină napolitană? Păi firește că va depinde foarte mult de variante, însă pentru cea de mai sus parcă aș zice un Riesling sau (omagiu hamsiilor!) un Aligote.
Eu i-am zis (nu era al fel, ca idee) pseudopizza si mi-am luat bascheti in cap 😀 Asta cu tartina e buna si mi-ati dat o idee de scris ceva despre tartine si canapele. Si foame.
Da, probabil era mai aproape de adevăr dacă-i ziceam canapea napolitană și nu tartină. Da’ de-acuma… 🙂
Nu e mai corect spus “Tartina” napoletana?? Napolitana, totusi inseamna altceva, nu?
Nu. În limba română, locuitorii orașului Napoli se cheamă napolitani, vorbesc între ei napolitană și așa mai departe. Deci și tartina rămâne napolitană, la fel ca și prăjiturica respectivă 🙂