Spaghete aglio olio peperoncino
Pastele aglio olio peperoncino reprezintă, poate, cel mai bun exemplu oferit de gastronomia italiană că și din sărăcie poți obține rețete minunate. Acuma, sigur, uleiul (mai ales extravirgin!) de măsline nu ne e chiar la fel de la îndemână, precum macaronarilor, dar nu despre asta e vorba. Ceea ce contează este că urmează mai la vale un fel clasic al bucătăriei din Cizmă, ușor, rapid, extrem de gustos și, pe deasupra, de post.
Pentru 4 persoane n-aveți nevoie decât de
300 g spaghete,
100 ml ulei (eventual extravirgin) de măsline,
4 căței de usturoi,
un ardei iute (preferabil roșu, că e mai gustos și mai decorativ),
sare.
Fierbeți pastele după cum v-am învățat deja.
Încingeți uleiul într-o tigaie, adăugați usturoiul tăiat feliuțe subțiri și ardeiul mărunțit (curățat, în prealabil, de semințe și vinișoare). Căliți totul cu grija, să nu se ardă nimic (dacă usturoiul, mai ales, pățește una ca asta, eliminați-l din tigaie fără mila!).
Scurgeți bine pastele, puneți-le într-un castron, turnați sosul, amestecați și cu asta basta. Ba nu, puteți presăra și niște verdeață tocată (pătrunjel aș zice eu, dar dacă găsiți niște oregano proaspăt ar fi, parcă, și mai bine).
Ca orice rețetă celebră, și asta are nenumărate variante. Mai întâi firește că puteți modifica, după gust, cantitățile de usturoi și ardei. Puteți adăuga și alte ingrediente (ceea ce sigur ne îndepărtează de aglio olio peperoncino, dar asta e), cum ar fi 2 hamsii în sos, odată cu usturoiul, sau niște parmezan ras în momentul amestecării finale. Însă, repet, rețeta este minunată doar cu ingredientele descrise mai sus.
Vinul? Păi aș putea să vă recomand altceva decât un Riesling Italian?
nu stiu de unde aveti voi retetele dar niciodata sosul nu se pune peste paste… pastele se adauga peste sos intr-o tigaie, si se “salta” la foc mic. si asta la orice fel de paste italiene.asta e singura varianta
Esti mult prea categoric ca sa-ti spun ca n-ai dreptate. Ai. Oricine face paste in lumea asta, indiferent de reteta si de ingredientele aferente, face sosul in tigaie si varsa pastele deasupra. E bine-asa? 😀
O singura nedumerire am: la cine te referi cand spui „voi”?
Eu il pun peste paste, fiindca asa ne-am obisnuit, asa ne place si nu ne-a deranjat niciodata.
E o regula sa fie invers?
Daca da, de ce?
Se sesizeaza vreo diferenta de gust?
Singura diferenta e ca, la anumite retete, pastele pot fi lasate usor nefierte si apoi „finisate” 2-3 minute in sos, pentru un plus de gust (asta se poate aplica in special la sosurile mai lichide). Tertipul e cat se poate de corect, dar in niciun caz universal valabil. In rest, e mai curand tactica de restaurant, unde pastele sunt fierte cu mai mult timp inainte si se infierbinta cu sosul in tigaie (foarte util in cazul portiilor individuale, care trebuie sa fie gata cat de repede). In bucataria de acasa, sistemul are drept principal avantaj ca nu mai trebuie sa murdaresti un castron.
Pastele puse peste sos in tigaie si saltate la foc mic nu practic decat intr-o reteta. In rest, se amesteca separat din cate stiu eu.
Amestecatul in tigaie, pe foc, duce la schimbarea texturii si gustului atat pentru paste, cat si mai ales pentru sos, fiind ingrosat de amidonul din paste. Practic se pierde efectul de “al dente”.
Multumesc pentru explicatii.
@ Loki: Subscriu. Decat ca, asa cum se intampla de obicei, unora le place mai mult asa. Chestie de gust, pana la urma…
Acum am vazut “apostrofare”. In Italia muma (ca acum jumatate de tra e acolo) ce e drept cam asa se practica, cu “saltatul” in tigaie. La aglio olio sigur, la arrabiata, la mai multe.
Si, repet, in carciumi, in toate, amestecate numai in tigaie am mancat. Pe la noi se poarta cu sosul mot.
Ce e drept mai e o diferenta. Cantitatea de sos (indiferent de care). La noi se manca cu sos din belsug pe cand in patria care a ridicat (cica) pastele la rang de arta abia le manjesc nitel.
Parerea mea proprie: prefer pastele cu sos mult ca la noi dar “tzopaite” in tigaie si mai uleioase (grase) ca la ei.
Foarte multi am observat ca cer in crasma pasta al burro. Care e efectiv numai “macaroana” fiarta cu unt si basta. Amu pentru turisti ce s-au mai adaptat, cand am inceput eu sa bat tarisoara aia, ca plimbareata, inca nu se adaptasera atata de bine la turisti.
Si apropos de alte discutii, in curand prevad o comuniune moldo-italiana dpdv culinar, sa vedem cine scoate primul cartea de bucate, noi sau ei 🙂
Sanatate!
Dupa cum spuneam si mai sus, totul e, pana la urma, chestie de gust. Drept pentru care nicio regula sententioasa nu are ce cauta in bucatarie (in afara de cea taman enuntata, fireste :D)
aphextwinz, dilema nu tine de ce se pune peste ce din punctul meu de vedere, ci daca le mai salti la foc dupa aia….
Loki (si Costachel, fireste) pai le mai salti, sa iti zic de ce (reiterez, parerea mea): daca sunt de calitate si daca dupa timpul de fierbere corect sunt “al dente” mai trag din suc, sos, salsa.
Clar ca e chestie de gust si repet, in casa de macaronar si in carciuma de macaronar, numai in tigaie (vas, cratita, ulcea) le amestecau cu sosul.
Si apai tot parerea mea, stii ce ramane pe urma in vasul cu reziduri? Ce te face sa consumi jumatate de pita 🙂
Treaba cu sosul deasupra numai pe aici o vazui. Nu ca e rea, gusturile nu se discuta si astept cartea. Am deja cateva retete italo-romanesti pe lista. Una ar fi tocana de burta cu fasole, nebunie nene Iancule, nu alta.
Ha…desi e demult topicul asta acum l-am citit, totusi am observat cat de revoltat era domnul de mai sus….un lucru am de zis ARTA CULINARA e singura arta in care fiecare e MAI BUN prin propriul stil…fiecare cu ce-i place…cum e obiceiul familiei, neamului, regiunii etc…de exemplu cunosc oameni care mananca pastele cu paine :))) nu suporta fara gustul si cateodata preiau si eu acest obicei…asta e, daca omul s-a invatat sa manance paine…si nu mai zic, nigerienii mananca iute de noi romanii nu simtim nici un gust pe cand ei simt toata aroma(asa zic ei, eu luasem foc), americanii :)) friptura de pasare cu dulceata :))…asa mancau ei, asa le place lor….clatite cu so de chili, cu smantana etc…asadar fiecare bucatar e propriul maestru si fiecare “mancacios” e propriul si singurul critic 😀 sanatate!
S-o gasit romanu’ sa-l invete pe italian cum sa faca pastele! E ca si cum ar vrea ei sa ne invete cum sa facem micii sau “galustele”!!
Comentariul meu e pentru musteriu aphextwinz;)