Sos bechamel
Desi in general lumea crede ca-i vorba doar de un alt nume, mai smecher, pentru sosul alb (altii cred ca-i vorba despre sosul alb gros), lucrurile nu stau chiar asa. E drept, preparatia este identica cu cea a sosului alb numai ca, inainte de a fi folosit pentru stins, laptele se da in fiert cu 1 frunza de dafin, 1 rondela de ceapa si cateva boabe de piper. Cand se umfla se stinge focul, se acopera si se lasa in pace 20 de minute. Urmeaza, fireste, o filtrare, inainte de a fi turnat peste unt si faina. Dar, sa ne intelegem bine, nu-i chiar o greseala daca sosului alb ii spune cineva Bechamel. E, in fond, o fita nevinovata, foarte prezenta, de altminteri, in vorbirea curenta.
Altminteri, numele sau vine de la Louis Béchameil de Nointel, marchiz de Nointel, care a fost maître d’hôtel al regelui Ludovic al XIV-lea. Totuşi, originea sosului pare a fi mai veche, fiind probabil rezultat din perfectionarea, de catre François Pierre de la Varenne, a unui sos mai vechi, de origine toscana, salsa colla, adus în Franta din Italia de catre sotia regelui Henric al II-lea, Catherine de Médicis. Sosul s-a numit mai intai Béchameil, apoi Béchamelle, pentru ca, in zilele noastre, sa-si piarda majuscula si finalul.
Oricum, e un sos atat de celebru incat nu m-am indurat sa-l trec la gramada printre celelalte sosuri albe. Sper sa nu mi-o luati in nume de rau.
