Ce-mi place mie cel mai mult la șnițelul ăsta de pui este că, în afara faptului că-i absolut delicios, nu se face chiar atât de greu încât să nu poată să apară pe masă și la o masă normală, în familie. Dar, desigur, probabil că mai des o să bucure de el comesenii poftiți la ocazii un pic mai festive, precum cele de care nu ducem lipsă zilele astea. Și mă opresc aici cu introducerea, grăbindu-mă să intru direct în subiect; nu de alta, dar avem totuși un pic de povestit.
Așadar, pentru 4 persoane aveți nevoie de
2 piepturi mari de pui, fără piele, dezosate, separate în jumătăți, 50 g mușchi afumat (sau cotlet, sau ceafă, sau…), 50 g cașcaval, 1/4 ardei gras roșu, 50 g ciuperci, 1 cățel de usturoi, 30 g unt, sare,
iar pentru pane mai adăugați
1 lingură de făină (nu-i musai) 1 ou, pesmet aromat (v-am povestit aici), ulei pentru prăjit.
Tăiați ciupercile felii, căliți-le în 20 g unt împreună cu usturoiul și puțină sare. Separat, căliți în unt ardeii tăiați fâșii subțiri, dar numai până când încep să se înmoaie un pic (maximum 2 minute). Când ciupercile și ardeii s-au răcorit, mărunțiți-le din cuțit
Tăiați carnea afumată bucățele cât de mici și dați cașcavalul prin răzătoare. Amestecați-le cu legumele călite.
Cu ajutorul unui cuțit subțire și foarte bine ascuțit faceți câte un buzunar în fiecare bucată de piept de pui (în partea mai groasă), pe care îl veți umple cu compoziția pregătită anterior. Fixați cu o scobitoare.
Tăvăliți, în fine șnițelele prin (eventuala) făină, ou bătut și pesmet, lasați-le, dacă puteți, măcar două ore în frigider (se fixează mai bine panajul) și prăjiți-le în mult ulei încins, la foc destul de moale, că-s destul de groase și trebuie să se pătrundă bine.
Lăsați-le vreo cinci-zece minute pe hârtie absorbantă și serviți-le cu o garnitură care vă place.
Variantele firește că-s multe și încep chiar de la despicatul cărnii pentru umplere (că s-ar putea să vă placă mai mult sistemul „carte”). Care carne desigur că nu-i musai să fie de pui, doar foarte fragedă să fie. Apoi firește că vă puteți juca în voie cu ingredientele umpluturii și raportul dintre ele, așa că nu vă rog decât să nu renunțați niciodată la ardei, că-i păcat. Și, în fine, firește că un pesmet „normal” o să-și facă treaba cât se poate de bine.
Vinul din paharele de lângă șnițel? Cred că Riesling, dar să știți că și un roșu ușor o să-și facă bine treaba.
Nu stiu unde sa scriu, voiam sa va urez un an deosebit de bun sa vina (si nu numai el) si sa ne auzim cu bine si in 2012, ca asa e frumos. Sanatate!
Doamne-ajută, la fel și ție, un 2012 plin de toate cele bune!