Această rețetă de sfeclă roșie cu ciuperci uscate, pe lângă faptul că e tulburător de gustoasă, e cumva dificil de încadrat. În sensul că poate fi considerată și salată, mai ales dacă veți fierbe ciupercile separat, dar și mâncare (dacă le veți căli împreună cu ceapa). Dar asta, zic eu, are mai puțină importanță. Esențial rămâne, din punctul meu de vedere, faptul că vorbim despre una dintre cele mai gustoase specialități ale postului (și nu numai) din câte există. Iar meritul principal îi aparține inegalabilului Colea Olexiuc, fiindcă de la el provine rețeta. Și că veni vorba: dacă tot nu mai putem respira de atâția (autointitulați) chefi și grand chefi, apăi despre regretatul Colea ce-am mai putea spune?
Dar, în fine, să lăsăm întrebările retorice și să ne apucăm de treabă. Așa că vă rog să notați că avem nevoie de
cam 700 g sfeclă roșie (ca să ne rămână 500 g după coacere și curățare), 50 g ciuperci uscate (și da, le puteți înlocui, dacă n-aveți încotro, cu 500 g ciuperci proaspete), 1 ceapă mare,
circa 100 ml ulei (pentru călit și pentru mujdei), ½ căpățână usturoi (dar cantitatea exactă e, firește, după gust), oțet (tot după gust), câteva fire de pătrunjel, sare și piper.
Ciupercile se pun la înmuiat, apoi se fierb și se taie felii (sau, după cum spuneam mai sus, se pot căli împreună cu ceapa).
Sfecla coaptă se curăță și se taie feliuțe.
Ceapa se toacă peștișori și se călește în ulei.
Usturoiul se curăță și se face mujdei (care mujdei trebuie musai subțiat cu apa, filtrată!, în care s-au înmuiat ciupercile).
Se amestecă toate, se reglează de sare și acru, se pun în salatieră, se decorează cu pătrunjel.
De mâncat, sfecla roșie cu ciuperci uscate se mănâncă răcorită, sau chiar rece. Iar în pahare se toarnă un vin alb sec, de preferință o Fetească Regală. Fiindcă se poate lupta și cu usturoiul, dar nu e atât de aspră încât să nu se înțeleagă cu sfecla și ciupercile.
De încercat, n-am încercat, dar nu văd de ce nu s-ar putea. Numai că, în cazul ăsta, cantitatea de ciuperci trebuie să fie sensibil mai mare (cam 500 g.).
Altminteri, ideea cu ciupercile uscate este că acestea au un gust un pic mai altfel, mai concentrat, care se potrivește mai bine cu sfecla coaptă. Dar n-aș crede ca diferența, în cazul folosirii celor proaspete, să fie chiar esențială 🙂
Eu am folosit ciuperci negre (champignons noir) dezhidratate găsite într-un hipermarket. Îs subțiri și au o textură crocantă (“crănțăne” cînd muști), ca niște șorici subțiri. Ca atare au un gust cam fad, dar alături de dulceața sfeclei și iuțeala mujdeiului e nebunie. (mujdeiul a fost chiar un pic prea iute, am avut din cel chinezesc, cred că dacă foloseam de al nostru ieșea și mai bun)
O sa incerc cu ciuperci Shiitake; cred ca-i grozav de gustoasa 🙂
Și eu cred la fel 🙂
Dar ciuperci proaspete nu se pot folosi?
De încercat, n-am încercat, dar nu văd de ce nu s-ar putea. Numai că, în cazul ăsta, cantitatea de ciuperci trebuie să fie sensibil mai mare (cam 500 g.).
Altminteri, ideea cu ciupercile uscate este că acestea au un gust un pic mai altfel, mai concentrat, care se potrivește mai bine cu sfecla coaptă. Dar n-aș crede ca diferența, în cazul folosirii celor proaspete, să fie chiar esențială 🙂
Genială combinația.
Eu am folosit ciuperci negre (champignons noir) dezhidratate găsite într-un hipermarket. Îs subțiri și au o textură crocantă (“crănțăne” cînd muști), ca niște șorici subțiri. Ca atare au un gust cam fad, dar alături de dulceața sfeclei și iuțeala mujdeiului e nebunie. (mujdeiul a fost chiar un pic prea iute, am avut din cel chinezesc, cred că dacă foloseam de al nostru ieșea și mai bun)
Ia să le caut și eu 🙂