Anne Martinetti și François Rivière au publicat, în 2005, o inedită carte de bucate: Crèmes et châtiments, Recettes délicieuses et criminelles d’Agatha Christie. Și firește că se face și o trimitere la faptul că, de multe ori, arma crimei este, în romanele celebrei scriitoare, un fel de mâncare sau o băutură, bine „condimentată” cu arsenic ori altele asemenea. Dar, fără aceste „adaosuri”, a rezultat o carte de bucate tare interesantă, atât cu rețete foarte „british”, cât și cu mâncăruri internaționale. Multe dintre ele orientale, fiindcă marea doamnă a literaturii polițiste și-a însoțit deseori soțul, arheolog de meserie, pe șantierele Orientului Mijlociu.
În această categorie s-ar încadra rețeta aleasă pentru exemplificare. Niște sărmăluțe cu ciuperci, în principiu, dar cu destule ingrediente surpriză pentru noi (ceea ce nu face însă altceva decât să demonstreze că versiunea românească a sarmalelor e a noastră și numai a noastră).
Așadar, deschidem cartea la pagina 138 și citim:
16 foi de viță, 250 g ciuperci, 2 cepe, 50 g orez, 2 ouă, 4 măsline (fără sâmburi), sare, piper, boia, 4 linguri de ulei de măsline, 1/2 cub de supă de pui (ingredientele sunt pentru 4 persoane, dar probabil că ați ghicit deja).
Opăriți scurt frunzele de viță (1 minut), ca să se înmoaie, și uscați-le bine. Fierbeți ouăle tari, curățați-le, zdrobiți-le cu furculița și amestecați-le cu ceapa tocată și măslinele așijderea. Puneți-le la călit într-o tigaie în care ați încins, în prealabil, uleiul. Curățați repede ciupercile, tocați-le și adăugați-le peste restul ingredientelor.
Fierbeți orezul (nu chiar de tot), puneți-l și pe el în tigaie, și asezonați cu sare, piper și boia. Stingeți focul, lăsați umplutura să se răcorească un pic.
Întindeți foile de viță, puneți puțină umplutură în mijloc, împăturiți și legați cu sfoară (așa zice Agathe Christie, așa vă povestesc și eu!). Puneți-le într-o cratiță unsă cu ulei, căliți-le 5 minute și stingeți cu 1/4 litru de supă de pui, obținută din cub. Capacul deasupra și lăsați sarmalele să fiarbă 1 oră.
Serviți-le calde sau reci, însoțite, de pildă, de o salată de roșii (iarăși, așa scrie, așa traduc!)
Acuma, sigur, nu știu dacă pe meleagurile mioritice o să respecte cineva rețeta asta ad litteram, dar câteva idei (mai ales pentru vegetarieni) cred că tot am dat. Cât despre vin, nu știu ce să zic, aș miza pe un Sauvignon Blanc, dar mai multe am să vă spun când am să fac și eu o variantă cât de cât apropiată.
Dvs aveti ceva cu mine. In nemernicia mea sunt mare fan al AC si iaac habar nu aveam de aceasta carte. Multam de articol, eu personal.
ps: am vazut la mai multe popoare treaba cu legatul foilor de sarmale, indiferent din ce sunt, cu sfoara.
Asijderea nemernic, la fel de mare fan 🙂