Salată orientală de linte
Salata de linte de mai la vale mi se pare cât se poate de interesantă. Și zic „mi se pare” pentru că, recunosc, n-am făcut-o niciodată (de asta și poza generică de mai sus). O am de vreo 12 ani, cred (de pe vremea concursurilor cu premii la „Monitorul de Duminică”), și nici măcar nu mai știu, din păcate, numele concurentei care a trimis-o (probabil că era trecut pe plic, care plic firește că s-a pierdut). Țin minte însă că mi s-a părut foarte interesantă și nu e an în care, atunci când văd linte în galantar, să nu îmi amintesc de salata asta și să nu-mi propun să o prestez cât de curând. Ceea ce, iaca, nu s-a întâmplat încă.
De ce v-o ofer însă așa, neverificată? Păi pentru că ieri, pe Facebook, Mirela Mirelu m-a-ntrebat: „Ceva cu linte preparăm? Ai vreo idee?” Așa că am hotărât să răscolesc după rețeta asta, să o public, că poate așa mă mobilizez să o fac și eu. În fond, Mirela nu mi-a cerut decât o idee, nu?
250 g linte maro, 4-5 fire de ceapă verde, 2 roșii, supă, 2 linguri de ulei de măsline, zeamă de lămâie, 1 linguriță de chimen pisat, 2-3 fire de mentă proaspătă, sare, piper.
Lintea se pune într-o cratiță, se acoperă cu supă de legume (de fapt, în rețetă scrie „de găină”, dar e post și mă fac că nu văd bine – n.m.) și se fierbe cam 10 minute de la primul clocot, sau până când lintea e fiartă. Se scurge, se trece sub jet de apă rece și se lasă în strecurătoare.
Se taie roșiile cubulețe mici și ceapa mărunt. Se amestecă bine cu lintea. Se adaugă menta tocată, chimenul, uleiul și zeama de lămâie, se pune sare și piper, se mai amestecă o dată și se servește.
Merge și ca garnitură lângă carne sau pește.
Bună ideea?
asta-i ciorba mea de linte in varianta nefiarta… Eu as lasa peste noapte lintea la muiat…
Cred ca lintea maro fierbe in ceva mai mult de zece minute. E intr-adevar ceva mai bine sa fie lasata la inmuiat peste noapte (anumite substante nedorite sunt partial eliminate), dar o varianta mai pentru lenesi e inlocuirea apei (tot cu apa fierbinte) imediat ce lintea a inceput sa fiarba.
Oricum, retetele cu linte sunt de apreciat, prea putini romani o mai folosesc.
Am tot scris despre monotonia din cratitele post-comuniste, si-am sa mai scriu, nu ma las 🙂 Dar, pana una-alta, tot fac propuneri, ba o linte, ba un sparanghel…
Eu sint avid consumator de linte sub forma de supa-crema gen turcesc… Acrita cu lamiie si mincata cu ceapa si ardei iute este dementiala…
Probabil ca zeama de măsline pusă impreună cu uleiul nu este cea mai buna idee 🙂
La cat mai multe retete “mai altfel”!
Așa e 🙂 Am corectat, mulțumesc!