Salată italiană de cartofi
Acuma, sigur, nu știu de ce ar fi musai italiană (o fi specific modul ei mai deosebit de preparare, nu știu), dar am botezat-o așa din două motive. Mai întâi, oricum sub numele ăsta am găsit-o printre foile mele vechi („mapa verde”, cred că v-am mai povestit) și, în al doilea rând, trebuia s-o diferențiez cumva în plutonul (compania, regimentul…) nenumăratelor salate de cartofi care există pe lumea asta. Pentru că e, într-adevăr, deosebită. Dar, în fine, denumirea e importantă și nu prea, bine că urmează mai la vale o salată simplă și foarte gustoasă, fiindcă asta contează până la urmă, nu?
Drept pentru care notați:
600 g cartofi (din cei roz, adică fermi),
10 cepe noi mici,
3 ardei grași (de dragul aspectului, 1 roșu, 1 galben, 1 verde),
2-3 căței de usturoi,
200 ml ulei de măsline (nu extravirgin),
250 ml vin alb sec,
2 linguri de oțet,
zeama de la 1/2 de lămâie,
1 legătură de busuioc,
sare,
piper.
Curățați și spălați totul, tăiați cartofii cuburi mici, ardeii pătrățele, busuiocul mărunt, ceapa lăsați-o în pace dacă-i mică tare (dacă nu, jumătăți sau sferturi), iar usturoiul feliuțe.
Încingeți uleiul într-o cratiță și căliți ceapa și usturoiul, până devin translucide. Adăugați cartofii și ardeii. Sărați, amestecați, stingeți cu vin alb, puneți capacul și lăsați totul să fiarbă, la foc plăpând, vreo 45 de minute (de asta am zis că vă trebuie musai cartofi cu carnea fermă).
Când e gata, asezonați cu oțet, zeamă de lămâie și piper proaspăt râșnit, vedeți dacă-i mai trebuie sare, adăugați busuiocul și lăsați totul să se marineze minimum 1 oră înainte de a o servi. Rece, firește.
De variante nu vă spun nimic de data asta fiindcă, evident, ca la orice salată, imaginația autorului e mult mai importantă decât rețeta propriu-zisă, așa că n-are rost să insist.
Cât despre vin, eu aș mărita-o cu o neaoșă Fetească Regală, seacă, parfumată și cu aciditate zdravănă. Însă ați putea folosi salata asta de cartofi și pe post de garnitură, caz în care vinul va trebui ales în funcție de felul principal.
