Salată de cartofi cu șuncă presată, castraveți murați și maioneză
Această salată de cartofi era numită pe la noi, dacă nu mă înșală memoria, „salată berlineză”. Și, dacă mai țin bine minte, era una dintre specialitățile vechiului restaurant Berlin. Dar nu bag câtuși de puțin mâna-n foc; în vechile cărți de bucate pe care le-am cercetat ca să găsesc vreo confirmare nu e nicio urmă de vreo salată numită astfel. Și nici vreo certificare internațională n-am găsit: ceea ce numesc francezii, de pildă, Salade Berlinoise e altceva (cartofi cu ceapă, costiță afumată și șvaițer). Iar anglosaxofonii, tot de la Kartoffelsalat zicând ei că pornesc, fac o Berliner Potato Salad scoțând costița și șvaițerul, adăugând însă castraveți murați și mere.
Dar, în fine, poate o să reluăm altădată discuția despre nenumăratele salate nemțești de cartofi, că-i un domeniu vast și gustos. Deocamdată însă notați că, pentru varianta din poza de mai sus, aveți nevoie de
1 kg de cartofi (de preferință din cei roz),
400 g șuncă presată,
4-5 castraveciori murați,
4-5 cepe verzi,
200 g maioneză (sau și mai multă, chestie de gust)
plus, facultativ,
1-2 ardei grași (depinde de dimensiune),
2-3 morcovi fierți (dar să rămână ușor crocanți),
100 g măsline,
4 ouă fierte tari,
1-2 linguri de capere,
verdeață tocată (mărar, pătrunjel, tarhon etc.) după gust.
Fierbeți cartofii în coajă, lăsați-i să se răcorească puțin, curățați-i și tăiați-i felii.
Curățați castraveții de coajă și semințe (numai dacă-s mari, dacă-s mititei lăsați-i în pace) și tăiați-i rondele subțiri. Lăsați-i să se scurgă cât de bine se poate (eventual stoarceți-i ușor, dacă vă grăbiți). Curățați și ceapa, tocați-o mărunt. Tăiați, în fine, șunca presată cum vă place: ștraifuri, feliuțe sau cuburi.
Amestecați-le, în fine, pe toate, într-un castron încăpător, ornați după bunul plac și băgați salata de cartofi în frigider, unde e bine să stea vreo câteva ore. Se și răcește bine (avantaj deloc de neglijat zilele astea) și se combină cum trebuie aromele.
Secrete? Păi mai întâi, ca la orice altă salată de genul ăsta, e bine să amestecați maioneza cu cartofii când aceștia din urmă sunt calzi. Apoi firește că nu toate facultativele sunt necesare. Ideea e că ardeii și verdeața vin cu prospețimea (și culoarea), tot ceva culoare, dar în primul rând dulceață, aduc morcovii, caperele mai taie din grăsime, în timp ce măslinele și ouăle adaugă un plus de consistență (și cam trimit această salata de cartofi spre una orientală, dar nu cred că-i ceva rău în asta).
A, și s-ar putea să nu vreți maioneză simplă, așa că mă grăbesc să vă recomand fie una cu usturoi, fie una condimentată (rețeta o găsiți la finalul textului despre sosul Worcestershire).
Vinul? Alb și sec, asta-i sigur. Ce ziceți de un Riesling de Rhin, ca să onorăm salata de cartofi (pardon, Kartoffelsalat!) așa cum se cuvine?
De cate ori ti-am spus eu cat te iubesc?? mai pune una la socoteala!
Asta e salata preferata a lui tata, dar el isi pune si boia in maioneza, fara masline si ardei!!
Tocmai ma gandeam ce sa gatescx eu duminica seara cand vin rupta si n-aveam nicio idee, m-ai salvat!!!
Eu cred ca pun ceva masline de decor si boia, ca doar sunt fata lui tata, nu?? Peste oua vad eu daca sar sau nu! Sincera sa fiu, mie imi place varianta simpla, ca pun trei masline si un fir de patrunjel pe deasupra nu ma deranjeaza, dar gustul e ala care-mi place!
Si are tata o cartisoara din aia mica format A5 unde exista salata asta chiar asa, zisa berlineza!
E bun, memoria mea mai funcționează încă! 🙂 Salată berlineză să-i rămână numele!
Sau salata berlineza a la toi!
te inseala memoria, salata berlineza e cu totul altceva, nu are nici o legatura cu salata pe care ai prezentat-o, care este foarte buna si ea.
Posibil să mă înșele… Oricum, n-am zis că asta era salata berlineză, ci doar că se plimba prin diverse locuri (inclusiv vechiul restaurant Berlin) sub acest nume. Ceea ce nu-i chiar același lucru 🙂