Salată Coleslaw
De fapt, între noi fie vorba, formularea salată coleslaw e cam pleonastică. Și asta deoarece termenul coleslaw reprezintă forma anglicizată a flamandului koolsla, adică o prescurtare de la koolsalade, care nu înseamnă altceva decât salată de varză. Drept pentru care îmi cer scuze pentru titlu, dar dacă mi s-a părut mult mai explicit decât un simplu coleslaw, ce era să fac?
Un strop de istorie…
Trecând însă peste aspectele filologice ale problemei, să notăm că această salată e foarte populară în America de Nord (SUA&Canada). „Vinovați” sunt olandezii care au fondat Nieuw-Amsterdam (da, actualul New York!) și care cultivau varză pe malul Hudson-ului. Din care făceau, printre altele, și mai sus-menționata koolsla. Drept pentru care americanii consideră coleslaw ca fiind un preparat culinar american, ignorând cu seninătate faptul că salate de varză sunt atestate în Europa încă din vremea Imperiului Roman.
Altminteri, primul care semnalează o astfel de salată în America (fără maioneză, că nu trecuse încă Oceanul!) este exploratorul și savantul scandinav Pehr (Peter) Kalm, în jurnalul său publicat sub titlul En Resa til Norra America (Călătorii în America de Nord, Stockholm, 1753-1761). Era vorba despre „o salată neobișnuită” cu un gust „mai bun decât și-ar putea imagina oricine”. „Varză…tăiată în fâșii lungi și subțiri”, stropită cu un sos făcut cu ulei, oțet, sare, piper și foarte bine amestecată, pentru ca uleiul să fie distribuit cât mai uniform.
Când a ajuns maioneza să fie un ingredient cvasi-obligatoriu, e mai greu de spus. Cert este doar că, inițial, exista și o variantă caldă a acestei salate, cu unt topit (acest warm slaw se mai întâlnește și azi, dar mult mai rar). Iar ouăle (murate!) apăreau inițial doar ca decor.
… o sumedenie de variante…
În zilele noastre, sub numele de coleslaw se ascund, practic, cam toate salatele de varză întâlnite pe continentul nord-american. În principiu, e vorba de varză tăiată fâșii, deseori însoțită de ceapă tocată și morcovi rași, totul amestecat cu maioneză.
Dar variantele încep de la modul de tăiere (care poate fi „bob de orez” atât pentru varză, cât și pentru morcovi) și continuă cu sosul, care poate fi și o vinegretă simplă (pentru o variantă „light”, cum ar zice americanii, de post, cum am zice noi), și o smântână acrită cu oțet ori zeamă de lămâie, dar și un amestec făcut din părți egale de maioneză și zară (ăsta e lichidul rămas de la prepararea untului, anglo-saxonii îi zic buttermilk, iar francezii babeurre). Acest din urmă sos e considerat de unii ca fiind cel clasic pentru coleslaw, poate și din cauză că, zice-se, e cel folosit de KFC. Și, în America fiind noi, în mai toate variantele de sos de mai sus își poate face apariția și ketchup-ul.
Cât despre celelalte ingrediente care-și pot face apariția prin această salată de varză, aici nebunia e totală. Mere, ananas, ridichi, ardei grași, diverse semințe ori chiar brânză ori șuncă, iar enumerarea cu siguranță nu e completă.
Dar nu putem încheia acest capitol fără a menționa că varza poate fi și din cea roșie (sau se utilizează un amestec în părți egale de albă&roșie), iar mai recent a apărut și broccoli slaw, care folosește, evident, brocoli crud în loc de varză. Însă, desigur, variantele ar mai putea continua.
… o rețetă de coleslaw…
Bun, după atâta vorbărie probabil că vi s-a făcut și foame, așa că vă rog să notați că la coleslaw-ul din poza de mai sus au participat
1/2 varză,
1 morcov mare,
1 ardei kapia,
câteva fire de ceapă verde,
maioneză dintr-un gălbenuș,
puțin mărar, mai mult pentru față.
Odată toaleta legumelor făcută, se taie subțire varza și ardeii, mărunt ceapa și mărarul, iar morcovul se dă prin răzătoarea fină. Se amestecă toate cu maioneza și se servește imediat.
Dacă însă trebuie să preparați salata cu ceva timp înainte, atunci ar fi bine să frecați varza cu sare, să o lăsați în pace vreo oră și să o stoarceți bine. Că dacă nu, zeama cu pricina sigur va bălti prin castronul cu salată și nu-i chiar frumos.
… și câteva utilizări
În principiu, coleslaw apare pe masă ca o salată-garnitură, alături de grătar ori pui fript (ba, în Midwest, cică apare și lângă pește prăjit). Dar este deseori folosit și ca ingredient pentru sandviciuri (v-am povestit deja despre Rachel sandwich, una din variantele de Reuben Sandwich). Și, deloc în ultimul rând, garnisește deseori vreun hamburger ori vreun hot-dog.
