Parcă vă și aud spunând, „bun, salată caldă de creveți e limpede, dar cum adicătelea cu două țeline?” Păi n-am știut cum să formulez mai scurt că în delicioasa preparație de mai la vale intervin atât țelina verde (de fapt doar inima și niște frunze), cât și țelina noastră tradițională. Așa că salata asta devine un prilej minunat să aprofundăm asemănările și diferențele dintre aceste două soiuri. Că dacă partea teoretică am studiat-o mai demult (textul e aici), poate e timpul să trecem și la practică.
Drept pentru care înarmați-vă cu
16 creveți mari,
inima de la 1 țelină verde, bașca frunzulițele mai fragede, 1/2 țelină-rădăcină potrivită, 50 g unt,
zeama de la 1 lămâie, 2 linguri de ulei extravirgin de măsline, sare și piper boabe.
Curățați țelina-rădăcină, tăiați-o felii grosuțe, apoi în bastonașe. Încălziți 20 g unt într-o tigaie, puneți țelina, căliți vreo 5 minute, poate un pic mai mult (țelina trebuie să se înmoaie, dar să rămână fermă). Scoateți țelina, cu o lingură cu găuri, și păstrați sosul rămas.
Tăiați feliuțe inima de țelină verde. Fierbeți-o 1 minut, împreună cu câteva frunzulițe întregi, în 15 g de unt și 2 linguri de apă. Scoateți-o, tot cu lingura cu găuri, și păstrați și zeama asta.
Puneți sosurile păstrate într-o tigaie, încălziți-le, adăugați untul rămas și o lingură de apă. Adăugați creveții și fierbeți-i 3 minute. Scoateți-i tot cu lingura cu găuri, lăsați-i să se răcorească un pic și curățați-i.
Împărțiți, în farfurii individuale, cele două țeline și creveții. Dați în fiert zeama rămasă, lăsați-o să scadă puțin, stingeți focul și amestecați-o bine cu uleiul, zeama de lămâie și sare după gust.
Turnați, în fine, sosul peste fiecare porție, râșniți deasupra piper negru și serviți imediat.
Ce bem la salata noastră de creveți? Păi nu știu, eu parcă aș vrea un Sauvignon Blanc, doamnele s-ar putea să poftească un Chardonnay, iar Aligoté-ul are întotdeauna succes la orice înoată. Bine că avem de unde alege!