Salată bulgărească
De ce s-o fi numind salată bulgărească, n-am să înțeleg niciodată, bănui doar că din cauza culorilor ei roșu-alb-verde, identice cu ale steagului bulgăresc. Glumesc, firește, sigur că știu că salata asta (altminteri răspândită, cu inerente variante, din Grecia până-n Europa Centrală) e foarte asemănătoare cu Shopska, numai că e interpretată românește, fără măsline, cu mai puțină brânză, dar cu ardei iute, usturoi și mărar (și că veni vorba, versiunea noastră e mai apropiată, de pildă, de cea sârbească). În fine, asta contează, până la urmă, mai puțin, cert este doar faptul că vorbim aicea de o salată-garnitură foarte populară în toată țara, lucru care n-are decât să ne bucure, că-i tare bună.
Cum e foarte greu să stabilești câtă salată bulgărească mănâncă fiecare, să zicem doar că ne trebuie vreo
4 roșii,
1 ceapă mare,
2 castraveți,
2 ardei grași,
1 ardei iute,
3-4 căței de usturoi,
200 g telemea (mai sărată și mai uscată),
ulei,
oțet (sau zeamă de lămâie),
sare,
piper,
mărar și pătrunjel.
Toate legumele se taie felii subțiri (usturoiul în feliuțe transparente, dacă se poate), se pun în salatieră, se toarnă peste vinegreta bătută bine (ulei, oțet, piper și sare, dar asta din urma cu grijă, că mai vine și telemeaua), se presară brânza rasă și verdeața, se amestecă vârtos și cu asta basta. A, dacă mai aveți răbdare, lăsați salata, acoperită, vreo doua ore în frigider, să se combine bine aromele între ele și să se facă zeamă mai multă. Pierde aspectul, dar câștigă gustul. Dacă nu va priește (sau nu vă place) oțetul, înlocuiți-l repede cu zeamă de lămâie.
În rest, cum s-o mâncați și ce să beți la ea, nu vă mai spun, că sigur știți. Și că veni vorba de aspectul care se pierde, ați încercat vreodată la salata asta să tăiați roșiile și castraveții cubulețe?
Revenind însă la discuția inițială (ca să închidem mai bine cercul): da, tot salată bulgărească este, la o adică, și varianta cu ouă, șuncă și măsline, numai că e sigur din import, e Ovcharska (salata ciobanului) și e musai salată-aperitiv. Dar asta, vorba lui Kipling, este o altă poveste.
Update: uite că nu băteam deloc câmpii la început, când vorbeam despre culorile steagului bulgăresc. Radio Bulgaria, sub semnătura Tanyei Harizanova, confirmă faptul că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Shoppe salad a apărut pentru prima oară într-o carte de bucate publicată în timpul regimului comunist de la Sofia, sub semnătura ministrului comerțului (care răspundea și de turism). A devenit simbolul restaurantelor Balkantourist după 1960, inclusiv (sau mai ales) datorită culorilor. Iar înaintea celui de-al doilea război mondial, în nicio carte cu rețete bulgărești nu a figurat vreo salată asemănătoare. Gustoasă și inteligentă propagandă, nimic de zis!
Exceptional explicat maestre. Rafinamentul expunerii (despre o banală salata bulgăreasca, la urma-urmei) spune multe despre autor. Sănătate si să auzim de bine stimabile.
Sunteți prea amabil 🙂 Toate cele bune și dumneavoastră!