• Băuturi
    • Cocktailuri
    • Distilate
    • Lichioruri
    • Vinuri
  • Dicționare
    • Dicționar de băuturi
    • Dicționar de condimente
    • Dicționar de legume
    • Dicționar de sosuri
    • Dicționar de verdețuri
    • Dicționar de brânzeturi
    • Dicționar de termeni culinari
  • Rețete
    • Conserve și murături
      • Rețete de zacuscă
      • Rețete de murături în saramură
      • Rețete de murături în oțet
    • Rețete celebre
    • Rețete cu carne de iepure
    • Rețete cu carne de miel
      • Fripturi de miel
    • Rețete cu carne de oaie sau berbec
    • Rețete cu carne de pasăre
    • Rețete cu carne de porc
    • Retete cu carne de vită
    • Rețete cu ciuperci
      • Mâncăruri cu trufe
    • Rețete cu legume
      • Mâncăruri cu cartofi
      • Mâncăruri cu dovlecei
      • Mâncăruri cu vinete
      • Mâncăruri cu conopidă
      • Mâncăruri cu praz
      • Mâncăruri cu varză
      • Mâncaruri cu brocoli
      • Mâncăruri cu sfeclă roșie
    • Rețete cu orez
      • Rizoto
      • Pilaf
    • Rețete cu ouă
    • Rețete cu pește
      • Rețete cu somon
    • Rețete de aluaturi
    • Rețete de aperitive
    • Rețete de borșuri
    • Rețete de ciorbe
    • Rețete de dulciuri
      • Înghețate
      • Tiramisu
    • Rețete de garnituri
    • Rețete de la cititori
    • Rețete de paste
      • Paste cu carne
      • Paste la cuptor
      • Paste cu legume
      • Paste cu pește
      • Paste cu lactate
      • Paste cu ciuperci
    • Rețete de pizza
    • Rețete de plăcinte
    • Rețete de post
    • Rețete de salate
      • Salate de cartofi
      • Salate de pui
      • Salate de pește
      • Salate de orez
      • Salate de varză
      • Salate calde
    • Rețete de supe
      • Supe de roșii
    • Rețete de tarte sărate
    • Rețete de tocături
    • Rețete de vânat
    • Rețete tradiționale românești
    • Rețetele lui Păstorel
    • Sfaturi, trucuri și tertipuri
    • Sosuri calde
    • Sosuri reci
    • Rețete lacto-vegetariene
    • Rețete de preparate din carne
      • Rețete de cârnați
      • Rețete de salam
      • Rețete de cărnuri afumate
      • Rețete de pate de casă
    • Rețete de fripturi
      • Fripturi la grătar
      • Fripturi la cuptor
      • Fripturi la tigaie
      • Frigarui
    • Rețete ovo-lacto-vegetariene
  • Mozaic
    • Dosare
    • Comunicate de presă
    • De-ale gurii din bătrâni
    • Editoriale
    • Nutritie
    • Poveștile rețetelor celebre
    • Prezentări
    • Publicitate
    • Reportaje
    • Rețete de vedete
    • Scurte
    • Eveniment
    • Tradiții românești
    • Legendele vinurilor românești
    • Mapamond
    • Concurs
    • Băuturile vedetelor
    • Arta și gastronomie
    • Fițe peste fițe
    • Topuri
  • Interviuri
  • Știri

Sabrarea, de la legende și până în zilele noastre

Mar 10, 2011 costachel Băuturi, Dosare, Vinuri 11


La recent încheiatul Campionat Internațional de Gătit în Aer Liber de la Iași, unul dintre momentele cele mai așteptate l-a constituit Parada Somelierilor, organizată de Federația Somelierilor din România. Iar punctul maxim de atracție l-a constituit, evident, o demonstrație practică de sabrare a unor sticle de șampanie. Iar discuțiile ce au urmat m-au convins că n-ar fi rău deloc să vă povestesc despre acest spectaculos procedeu. Nu mai fac decât precizarea că, pe scena din Piața Unirii, au urcat reputații somelieri Sergiu Nedelea, Bogdan Dumitrescu, Marian Timofti, Cornelia Toma, însoțiți, din partea Cavalerilor Vinului, de Mihai Anghel (de la stânga la dreapta, în fotografia de mai jos).

Legendele

Două sunt poveștile cele mai răspândite despre acest procedeu, dar nu se ceartă deloc între ele. Prima spune că obiceiul a fost introdus de husarii lui Napoleon care, la întoarcerea din campaniile victorioase, nu mai aveau timp să deschidă normal șampania, plus că era sărbătoare (deci trebuia spectacol), așa că foloseau sabia pentru a desface sticlele. Pe de altă parte, a doua variantă zice că, de fapt, obiceiul a apărut acasă la Veuve Clicquot, care îi mai invita, din când în când, la un pahar de șampanie pe ofițerii napoleonieni, iar aceștia, ca s-o impresioneze pe tânăra (27 de ani) și bogata văduvă, desfăceau sticlele în acest mod bărbătesc și, de ce n-aș spune-o, viril.

Totuși, se pare că obiceiul era mult mai răspândit, și nu doar printre ofițerii armatei franceze.

Cum are loc sabrarea, din punct de vedere fizic?

Chiar dacă vorbim despre săbii, tăișul nu are nicio importanță (încă de la început se folosea mai ales cealaltă parte, ca să nu pățească ceva ascuțișul). Foarte pe scurt, este vorba despre o judicioasă utilizare a presiunii existente în sticlă și a tensiunilor pe care aceasta le crează, care sunt maxime la intersecția dintre gât și guler. O lovitură seacă și puternică într-un punct slab provoacă o crăpătură, repede lărgită, care desprinde partea de sus și o aruncă în aer. Desigur însă că este mult mai ușor de scris decât de executat!

Și încă un lucru: sabrarea nu se poate executa decât dacă sunt folosite șampanii îmbuteliate în anumite tipuri (să le zicem tradiționale) de sticle, multe din variantele moderne de butelii fiind întărite din construcție în zona respectivă, ca o măsură de sporire a rezistenței.

Cum se execută

Se pregătește mai întâi terenul, prin desfacerea sârmelor și a foliei. Se ține ferm sticla (înclinată la aproximativ 20º) cu mâna stângă și se glisează sabia de-a lungul gâtului, în contact cu acesta. Lovitura trebuie să fie scurtă și puternică. Iar mai multe detalii nu vă dau, fiindcă e o execuție din ciclul „nu faceți asta acasă”.

Periculozitate

Nu, cioburile nu au cum să ajungă în interior, sunt suflate afară. Dar presiunea azvârle gâtul sticlei cu o forță sufient de mare pentru a răni orice eventual imprudent care s-ar afla pe traiectorie. Iar poza de mai jos demonstrează că până și cei mai experimentați somelieri au emoții înaintea unei astfel de execuții (chiar dacă n-o execută personal). Așa că, încă o dată, nu încercați asta acasă!

În loc de concluzii

Toată lumea este de acord că, mai ales în spații închise, cea mai elegantă rămâne deschiderea „fără poc”. Totuși (după cum remarca somelierul Marian Timofti într-un mai vechi număr din Romanian Wine Art) în anumite ocazii speciale, în care șampania este prezentă mai puțin datorită gustului său și mai mult din cauza aspectului festiv, este indicată ridicarea nivelului de adrenalină a participanților. Prin deschidere „cu poc” sau, cel mai spectaculos, prin sabrare.

V-a plăcut?

  • Tweet
  • Email

S-ar putea să vă intereseze și:

Romul, de la origini și până în paharele noastre Colomba Pasquale, de la legende până la rețetă Jack Daniel'sDouă legende americane, Frank Sinatra și Jack Daniel’s, sunt din nou împreună Carnea artificială e din ce în ce mai aproape de farfuriile noastre

  • sabrare, sampanie, somelier

11 thoughts on “Sabrarea, de la legende și până în zilele noastre”

  1. Moi maitre 10/03/2011 at 13:24

    Frumos magistre Costachel…

    Reply ↓
    1. costachel Post author10/03/2011 at 13:47

      Cam tarziu, dar decat deloc 🙂

      Reply ↓
  2. serge 10/03/2011 at 16:35

    Cine s-a uitat astă iarnă la TVR Iaşi a putut vedea în sabie şi oase fenomenul. Nu spui cine m-a ajutat în găsirea somelierului…

    Reply ↓
  3. costachel Post author10/03/2011 at 18:00

    Nu spune 🙂

    Reply ↓
  4. aphextwinz 10/03/2011 at 20:59

    Fain, iaca nu auzisem de asta (ceea ce e normal, ca nu am cunostinte in domeniu, acum daca ati aruncat pisica peste gard am citit si altele pe langa).

    Sanaate si la mai multe articole pentru novici ca noi (ca urmarim in grup, da?)!

    Reply ↓
  5. Cezar 10/03/2011 at 23:17

    Frumooos, frumos! Nu sunt foarte sigur, dar cred că mai e o mică şmecherie (poate citeşte vreun somelier şi ne vinde din secretele meseriei): înainte de “lovitura de graţie” care zboară gura sticlei, cu tot cu dopul prins în ea, cred că mai e o lovitură mai uşoară pe aceeaşi traiectorie şi în acelaşi punct, care pe de-o parte îl ajută pe somelier să-şi “fixeze ţinta”, dar pe de altă parte “amorsează” conţinutul, îl agită uşor, astfel încât să pocnească mai bine.

    Reply ↓
  6. costachel Post author11/03/2011 at 11:58

    @aphextwinz: Am inteles, sa traiti! 😀

    Reply ↓
  7. Niko-B 11/03/2011 at 12:59

    Iat-acum cà Maestrul Costàkel, dupà ce ne face poftà cu toate bunàtàtile, mai umblà si la îmbunàtàtirea culturii noastre. N-avem decât sà và felicitàm si sà và multumim. SPER cà nu-i o “întelegere” între Domnia Voastrà si vânzàtorii de sàbii. Sà-si sporeascà vânzàrile. NOROC-POC !

    Reply ↓
  8. fabdo 11/03/2011 at 15:11

    E interesant ca exista o femeie somelier intr-o profesiune care pare a fi eminamente masculina.

    Reply ↓
  9. costachel Post author11/03/2011 at 15:29

    @Niko-B: as prefera sa creasca vanzarile de sampanie 😀

    @Fabdo: Mai mult, Cornelia Toma e cunoscuta si ca „mama somelierilor romani”, ca pe multi i-a invatat meserie 🙂

    Reply ↓
  10. costachel Post author15/03/2011 at 13:48

    @cezar: si mai e tertipul cu incalzit usor gatul sticlei… In fine, n-am vrut sa dau prea multe detalii, sa nu se-apuce prea multa lume de joaca asta 🙂

    A, si scuze pentru intarziere, akismetului nu i-a placut de tine. Noroc ca am verificat…

    Reply ↓

Leave a Reply to Moi maitre Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Publicitate

Pe secțiuni

Pagini

  • Contact
  • Despre Costachel
  • La masa virtuală
  • Privacy Policy

Comentarii recente

  • Invenții Care Trebuiesc Inventate - 27.03 - Piuituri on 9 soluții anti-mahmureală
  • kmy on Plăcintă dobrogeană
  • Sandwich-uri cu sos bolognese si parmezan – Pruncu on Tartine calde cu carne la cuptor
  • Ion on Afumături – tehnici de preparare
  • Doina on Plăcintă dobrogeană

Utile

Curs BNR
Preparate din pui
Retete culinare
Retete de prajituri

Publicitate

Publicitate

costachel.ro Web analytics

Copyright 2014 Costachel / All rights reserved