Să fie ținerea postului terapia cea mai eficientă?
Ce-ar fi dacă, numai ținând post câtva timp, am descoperi că tensiunea ne-a scăzut, iar alergiile și astmul se manifestă mai blând? Aceasta este ideea centrală a unui documentar științific, ce va fi difuzat pe postul Arte în această seară, la 23.35, și care studiază postul ca terapie în anumite boli ale lumii moderne.
Investigațiile reporterilor arată că metoda nu constituie un remediu miraculos în boli grave, precum cancerul, relatează afp; se poate dovedi însă benefică în cazul unor boli caracteristice modului de viață actual, ca obezitatea, diabetul sau hipertensiunea. Periplul realizatorilor filmului în Rusia, Germania și Statele Unite demonstrează acest lucru.
La sanatoriul din Goriatcinsk din câmpia siberiană, două treimi din pacienți, suferind de alergii, astm și reumatism, se simt mai bine după un post negru ce poate dura până la trei săptămâni, efectuat sub supraveghere medicală, arată conducerea acestui centru. Principiul este simplu: în lipsa hranei, corpul uman se hrănește singur din rezervele sale de glucoză și lipide.
La Goriatcinsk, postul durează în medie 12 zile, în timpul cărora pacienții beau doar apă și fac sport ca să-și întrețină musculatura. Urmează șapte zile de readaptare la obiceiuri alimentare echilibrate. Cea mai grea este a treia zi de privare de hrană, spun cei care au ținut o astfel de cură. Un medic precizează că, în faza de dezintoxicare, organismul trece printr-o criză de acidoză, nivelul de aciditate crescând brusc. Cu spălături intestinale și masaje, organe responsabile cu eliminarea, ca ficatul și rinichii, sunt stimulate și depășesc criza.
Potrivit experților ruși, metoda a fost descoperită din întâmplare acum circa 60 de ani, în perioada sovietică, când un psihiatru a făcut legătura între greva foamei pe care o ținea un pacient și îmbunătățirea stării lui fizice. Rezultatele studiilor (încă netraduse) întreprinse de atunci în Rusia au fost validate de Academia de Științe din țară.
În Europa occidentală însă postul terapeutic nu beneficiază de o astfel de recunoaștere oficială. Cu toate acestea, în Germania se fac totuși astfel de cure, fiind aplicată îndeosebi metoda Buchinger (numele unui medic militar suferind de artrită), care a reușit să trăiască în scaun cu rotile ținând post. Mai puțin dure decât în Siberia, curele, propuse în centrul lui de pe malul lacului Constantz, recomandă ingerarea a 250 de calorii pe zi, sub forma sucurilor și cremelor pentru a evita criza de acidoză.
În California, un tânăr cercetător, Valter Longo, experimentează pe șoareci efectele postului asupra celulelor canceroase, a căror multiplicare este încetinită, pentru că nu le plac mediile sărace în zaharuri. Se pare că postul protejează și împotriva efectelor secundare ale chimioterapiei. Rezultatele rămân însă preliminare și trebuie să fie confirmate de experiențe pe scară largă pe oameni.
La modul general, subliniază autorii materialului, este evident că la lipsa hranei corpul reacționează mai bine decât la excesul de mâncare.
Documentarul, intitulat „Le jeûne, une nouvelle thérapie?” („Postul, o nouă terapie?”), va fi difuzat de Arte în această seară, la 23.35.
Eu am vazut un documentar in care se demonstra ca cei cu tesut adipos sporit rezista visicitudinilor vietii mai bine decat cei slabi lihniti si plapanzi. Ce ti-e si cu studiile astea :p
Ce mi-a plăcut cel mai mult la știre a fost cum au descoperit sovieticii chestia asta la „pacientul” aflat în greva foamei 🙂