Rulada de carne tocata umpluta cu macaroane
Sau altfel spus, cum vad strainii gastronomia romaneasca. Iar motivul textului de mai la vale e acela ca mi-a cazut azi in mana (si ce cazatura!) o lucrare absolut impresionanta ca dimensiuni si pretentii: The World Cookbook for Students, de Jeanne Jacob si Michael Ashkenazi, 5 volume, aproape 1300 de pagini. Fireste ca m-am dus glont la sectiunea rezervata gastronomiei romanesti, ca sa vad ce retete cred autorii ca ne reprezinta. Si am gasit asa: salata de fasole boabe, urda cu marar, bors de fasole verde, dovlecei prajiti cu smantana, rulada din titlu si budinca de malai dulce. Trec acuma peste faptul ca primele patru (care-s reprezentative si nu prea, de altfel) sunt cam ciudate (salata n-are verdeata, cottage cheese e branza de vaci, nicidecum urda, borsul n-are bors, insa rantas da, iar dovleceii sunt facuti intr-un mod absolut indigest) si recunosc spasit ca de ultimele doua n-am auzit in viata mea. Si cum rulada v-o povestesc acusi, va mai spun doar ca ultima ar vrea sa fie un fel de chec cu rahat, fara oua, facut din 3 parti malai si o parte faina (daca vrea cineva reteta, sa spuna de ce si o prezint instantaneu).
Asadar rulada: 1 kg carne tocata de vita, 2 cepe tocate, 1 felie de paine, inmuiata in apa si stoarsa bine, 150 g costita afumata, tocata si ea, 200 g macaroane, 2 oua batute, 1 lingura de unt, 1 lingura de verdeata tocata (marar + patrunjel), 1 lingura de pesmet, sare, piper, frunze de salata verde sau felii de sfecla rosie fiarta, pentru decor.
Carnea se amesteca bine cu ceapa, painea, costita, verdeata, 1 ou batut, sare si piper. Macaroanele se fierb in apa cu sare, se racoresc cu apa rece si se scurg. Se amesteca cu oul ramas (dar se pastreaza 2 linguri deoparte). Pe o folie de staniol sau de plastic alimentar se intinde tocatura, intr-un strat de aproximativ 1 cm (lungimea trebuie sa fie de 3 ori mai mare decat latimea), se pun macaroanele deasupra, lasand marginile libere, se face un sul (ajutati-va cu folia), puneti ruloul intr-o tava unsa, ungeti cu cele doua linguri de ou batut ramase, presarati pesmetul si coaceti la foc potrivit spre mic (180˚) pana e gata (40-60 de minute zic ei, cu o strasnica precizie). Se taie in felii groase si se aduce la masa decorat cu frunze de salata sau cu sfecla fiarta. Se serveste (zic autorii) cu salata de sfecla rosie sau cu sote de morcovi.
Acuma, sigur, roman fiind, as putea sa nu ma consum prea tare si sa zic ca, daca am sa folosesc oua fierte tari sau ciuperci calite (ori si una si alta) in loc de macaroane si am sa trec costita la facultative, voi obtine in fel de mancare nu prea neaos, dar care poposeste din cand in cand pe mesele festive autohtone. Si-as putea sa va recomand si un Merlot de Minis la chestia asta. Problema e ca eu luasem cartea cu gandul sa caut ceva retete straineze ca sa le fac si vi le prezint. Sincer sa fiu, mi-a cam pierit curajul.
