• Băuturi
    • Cocktailuri
    • Distilate
    • Lichioruri
    • Vinuri
  • Dicționare
    • Dicționar de băuturi
    • Dicționar de condimente
    • Dicționar de legume
    • Dicționar de sosuri
    • Dicționar de verdețuri
    • Dicționar de brânzeturi
    • Dicționar de termeni culinari
  • Rețete
    • Conserve și murături
      • Rețete de zacuscă
      • Rețete de murături în saramură
      • Rețete de murături în oțet
    • Rețete celebre
    • Rețete cu carne de iepure
    • Rețete cu carne de miel
      • Fripturi de miel
    • Rețete cu carne de oaie sau berbec
    • Rețete cu carne de pasăre
    • Rețete cu carne de porc
    • Retete cu carne de vită
    • Rețete cu ciuperci
      • Mâncăruri cu trufe
    • Rețete cu legume
      • Mâncăruri cu cartofi
      • Mâncăruri cu dovlecei
      • Mâncăruri cu vinete
      • Mâncăruri cu conopidă
      • Mâncăruri cu praz
      • Mâncăruri cu varză
      • Mâncaruri cu brocoli
      • Mâncăruri cu sfeclă roșie
    • Rețete cu orez
      • Rizoto
      • Pilaf
    • Rețete cu ouă
    • Rețete cu pește
      • Rețete cu somon
    • Rețete de aluaturi
    • Rețete de aperitive
    • Rețete de borșuri
    • Rețete de ciorbe
    • Rețete de dulciuri
      • Înghețate
      • Tiramisu
    • Rețete de garnituri
    • Rețete de la cititori
    • Rețete de paste
      • Paste cu carne
      • Paste la cuptor
      • Paste cu legume
      • Paste cu pește
      • Paste cu lactate
      • Paste cu ciuperci
    • Rețete de pizza
    • Rețete de plăcinte
    • Rețete de post
    • Rețete de salate
      • Salate de cartofi
      • Salate de pui
      • Salate de pește
      • Salate de orez
      • Salate de varză
      • Salate calde
    • Rețete de supe
      • Supe de roșii
    • Rețete de tarte sărate
    • Rețete de tocături
    • Rețete de vânat
    • Rețete tradiționale românești
    • Rețetele lui Păstorel
    • Sfaturi, trucuri și tertipuri
    • Sosuri calde
    • Sosuri reci
    • Rețete lacto-vegetariene
    • Rețete de preparate din carne
      • Rețete de cârnați
      • Rețete de salam
      • Rețete de cărnuri afumate
      • Rețete de pate de casă
    • Rețete de fripturi
      • Fripturi la grătar
      • Fripturi la cuptor
      • Fripturi la tigaie
      • Frigarui
    • Rețete ovo-lacto-vegetariene
  • Mozaic
    • Dosare
    • Comunicate de presă
    • De-ale gurii din bătrâni
    • Editoriale
    • Nutritie
    • Poveștile rețetelor celebre
    • Prezentări
    • Publicitate
    • Reportaje
    • Rețete de vedete
    • Scurte
    • Eveniment
    • Tradiții românești
    • Legendele vinurilor românești
    • Mapamond
    • Concurs
    • Băuturile vedetelor
    • Arta și gastronomie
    • Fițe peste fițe
    • Topuri
  • Interviuri
  • Știri

Romul, de la origini și până în paharele noastre

May 05, 2011 costachel Băuturi, Distilate 3


Dacă e să începem cu o definiție, atunci romul este o băutură distilată făcută din trestie de zahăr, mai exact din subproduse rezultate în urma prelucrării acesteia, cum ar fi melasa și sucul de trestie de zahăr, care sunt supuse fermentării și distilării. Alcoolul incolor rezultat este supus învechirii în butoaie (de obicei de stejar), astfel romul căpătând culoarea specifică.

O etimologie destul de neclară

Nu este foarte clar de unde vine termenul de „rom”. O variantă ar fi că ar putea proveni de la vechiul cuvânt normand rumbullion (cu variantele rombollion și rond-bouillon) care ar fi desemnat fie alcooluri distilate din cidru de mere sau pere, fie festivitățile care sărbătoreau victoriile piraterești. O altă versiune susține că denumirea ar fi, totuși, de origine latină, provenind din saccharum, zahăr. Și ar mai fi încă două variante mai puțin luate în seamă, una pornind de la franțuzescul arôme (aromă), alta de la olandezul rummers (pluralul lui roemer, pahar mare de băut folosit de marinarii batavi).

Puțină istorie

Poate părea paradoxal pentru unii, dar trestia de zahăr nu este originară din America, ci din Asia. Arabii au fost cei care, în secolul al VIII-lea, au început răspândirea ei, iar Cristofor Columb a fost cel care a dus-o în Caraibe, în 1493, cu ocazia celei de-a doua călătorii. Se consideră că producerea romului a început pe la 1600, dar prima mențiune certă datează din 1657 când General Court of Massachusetts a scos în afara legii vânzarea de băuturi alcoolice, „whether knowne by the name of rumme, strong water, wine, brandy, etc., etc.” Și să notăm aici că în coloniile britanice din America de Nord consumul de rom atingea, înaintea revoluției de la 1776, 13,5 litri, pe an și pe cap de locuitor (adică incluzând femeile, copiii, bătrânii etc.)

Altminteri, romul este, probabil, băutura cu cea mai tumultuoasă istorie. A fost folosit drept monedă de schimb în comerțul cu sclavi, e nelipsit din povestirile piraterești, a provocat Rebeliunea Romului în Australia (1808), iar lista e departe de a fi încheiată.

Tipuri de rom

E destul de greu de făcut o împărțire foarte exactă, pentru că există criterii care țin atât de factori obiectivi (conținut de alcool, tehnologia folosită, perioada de învechire etc.), cât și de legislația și obiceiurile fiecărei regiuni în parte. Mai mult, în Caraibe fiecare insulă (și chiar zonă de producție) are propriile sale reguli, vorbindu-se uneori chiar de terroir (ca la vin!). În principiu, din punctul de vedere al materiei prime, există două mari categorii: romul obținut din distilarea sucului de trestie de zahăr, zis și agricol (aproape exclusiv în fostele colonii franceze: Haiti, Martinica, Guadelupa etc.) și cel rezultat din melasă. Cel din urmă, la rândul său, poate fi și el împărțit în două mari categorii. Cel din insulele hispanofone (Cuba, Guatemala, Panama, Nicaragua, Porto Rico etc.) este, de obicei, mai suav, în timp ce romul din fostele colonii engleze (Jamaica, Barbados, Belize etc.) are un gust mult mai pronunțat. Diferența este dată, de obicei, de drojdiile alese, care pot acționa mai rapid (în primul caz) sau mai lent, durata mai mare permițând o mai bună extragere a aromelor.

În general este acceptată următoarea clasificare:

Light – sunt romurile ușoare, cu perioadă mică de învechire, care mai pot întâlnite și sub denumirile de white sau silver. Nu au un parfum pronunțat și sunt de obicei folosite ca bază pentru cocktail-uri. Uneori, după învechire se mai face o filtrare, pentru a elimina orice culoare căpătată în timpul procesului.

Gold – sunt romurile cu o învechire medie, la care se adaugă uneori caramel (pentru culoare) și condimente.

Dark – uneori denumite și black, sunt învechite mai mult, iar parfumul e mai puternic. Și din acest motiv, e romul cel mai folosit în bucătărie.

Flavored – unii producători au început să dea romului parfumuri tropicale, aromele folosite fiind, de obicei, cele de lămâie, lămâie verde, portocală, mango, cocos. Sunt folosite, de obicei, pentru cocktail-uri.

Overproof – romuri tari, cu o tărie alcoolică peste 40º, ce poate ajunge și la 75º.

Premium – sunt romurile realizate cel mai îngrijit, fără adaosuri, cu o învechire corespunzătoare și sunt, de obicei, consumate „sec”.

Producția

Spre deosebire de alte distilate (de pilda whisky-ul sau coniacul), romul nu are standarde de fabricație bine definite, ele fiind diferite de la o zona la alta. În principiu, la ingredientul de bază se adaugă drojdie și apă, se produce o fermentare, urmată de o distilare (care, la rândul ei, poate fi simplă sau multiplă). Nici învechirea nu este standardizată (să menționam doar că legislația celor mai multe țări prevede o durată minimă de 1 an), plus că se folosește deseori caramelul pentru întărirea culorii. Iar modernitatea a adus, cum spuneam și mai sus, parfumarea lui cu alte arome tropicale.

În bar și bucătărie

Am mai povestit deja că romul stă la baza unor cocktail-uri celebre, cum ar fi daiquiri, mojito, Cuba libre și încă foarte multe altele. În ceea ce privește mâncarea, de obicei este vorba despre dulciuri (prăjituri, ciocolate, înghețate etc.), unde acționează direct sau indirect, adică prin marinarea prealabilă în rom a anumitor ingrediente (cum ar fi stafidele). În bucătăria caraibiană, poate fi întâlnit și în unele preparate sărate, însă, de obicei, este doar o componentă a marinatelor pentru carne sau pește.

V-a plăcut?

  • Tweet
  • Email

S-ar putea să vă intereseze și:

Sabrarea, de la legende și până în zilele noastre Ouăle de Paști, din cele mai vechi timpuri și până azi Mascarpone: origini, rețeta și rețete Carnea artificială e din ce în ce mai aproape de farfuriile noastre

  • distilare, istorie, rom

3 thoughts on “Romul, de la origini și până în paharele noastre”

  1. ovidiucro 10/05/2011 at 06:45

    Apropo de romul folosit în preparate, mă refer aici la dulciuri, e jenant ce s-a ales din esențele dr. Oetker.
    Singurul care mai are, cât de cât aromă este Ruf, dar și din ăsta trebuie pus cu cana… ca să aromatizeze un cozonac sau o prăjitură.
    Și iar aduc vorba de baza aia de date cu produse „mâncabile” 🙂

    Reply ↓
    1. Ivancu Maria 28/10/2012 at 08:26

      Adevarat! si eu folosesc arome doar Ruf !

      Reply ↓
  2. costachel Post author10/05/2011 at 08:18

    O facem si pe aia, Ovidiu, pana la urma. Cat despre rom, recunosc, am ajuns la retetele bunicilor, cumpar rom bun si-l folosesc pe ala. Daca tot trebuie sa-l pun cu cana… 🙂

    Reply ↓

Comentarii Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Publicitate

Pe secțiuni

Pagini

  • Contact
  • Despre Costachel
  • La masa virtuală
  • Privacy Policy

Comentarii recente

  • Pairing-ul autohton sau Cu ce vinuri românești tradiționale asociem brânzeturile noastre on Filoxera în România? Parc-a fost ieri…
  • Ida on China face orez fals din plastic? Pe bune?
  • Dumitras on Ciuperci cu smântână
  • Costin on Ciorba de burtă a lui Pastorel
  • Hai la masa cu pastele Baneasa! – Modern Cinderella on Piper

Utile

Curs BNR
Preparate din pui
Retete culinare
Retete de prajituri

Publicitate

Publicitate

costachel.ro Web analytics

Copyright 2014 Costachel / All rights reserved