Rizoto cu morcovi, portocale și migdale
Ei, da, știu, încă din titlu acest rizoto cu morcovi, portocale și migdale anunță că e, cel puțin!, deosebit (ca să nu zic ciudat). Dar să știți că veți descoperi în farfurie o mâncare extraordinară, dulce-acrișoară (firește!), care vă va bucura chiar dacă nu faceți parte din categoria lacto-vegetariană. Și dacă vă mai spun că se face și tare simplu, bașca din ingrediente ieftine și la îndemâna tuturor, presupun că sunteți de acord cu mine: e vorba de o preparație care merită încercată măcar o dată. După care veți putea decide în deplină cunoștință de cauză dacă merită introdusă în panoplia rețetelor dumneavoastră familiale.
300 g orez cu bob rotund (Arborio sau Carnaroli),
1 ceapă mică,
2 morcovi,
1 portocală,
50 g migdale,
100 ml vin alb sec,
supă limpede de legume, caldă (cam 1,2 l, în principiu, dar aproape întotdeauna e „cu bătaie”)
60 g unt,
2 linguri de parmezan (plus încă un supliment, de pus pe masă),
sare și piper.
Opăriți scurt migdalele, curățați-le de pielițe. Rumeniți-le ușor (nu exagerați!) în cuptor. Tocați-le mare, dar puneți deoparte câteva dintre ele pentru decor.
Spălați bine portocala, radeți coaja (doar partea portocalie). Curățați-o, desfaceți feliile, dați-le jos pielița (dacă portocala a fost ținută până atunci în frigider e mai ușor).
Curățați și spălați morcovii, tăiați-i rondele subțiri. Opăriți-le în apă sărată 3 minute și scurgeți-le bine.
În fine, ca să ne apucă și de treaba propriu-zisă, curățați ceapa și tocați-o mărunt. Încingeți cam 40 g de unt într-o cratiță cu fundul gros și începeți călirea. Adăugați și orezul, prăjiți-l și pe el împreună cu ceapa câteva minute, apoi stingeți cu vinul. Adăugați coaja rasă de portocală și, când vinul s-a evaporat, continuați ca la orice rizoto, adăugând câte un polonic de supă atunci când lichidul pus mai-nainte a fost absorbit de orez.
Când ziceți că v-au mai rămas cam 10 minute de fierbere (adică după vreo zece minute, să zicem), adăugați migdalele tocate și rondelele de morcov. Și știu că probabil nu-i cazul, dar îmi fac datoria și vă reamintesc faptul că trebuie să amestecați tot timpul, iar rizoto-ul e gata atunci când a căpătat cunoscuta consistență cremoasă, dar bobul de orez este încă al dente.
La final, reglați sarea, piperați după gust, puneți untul rămas, parmezanul proaspăt ras și amestecați pentru ultima oară. Serviți imediat, decorând fiecare porție cu feliile de portocală și cu migdalele întregi păstrate. Și puneți și niște parmezan suplimentar pe masă, că aproape întotdeauna se găsesc amatori.
Ca variante ale acestui rizoto cu morcovi, nu-mi vine în cap, deocamdată, altă idee decât că ar merge și niște stafide (sper să nu uit, data viitoare).
Cât despre vin, probabil că un Chardonnay parfumat și onctuos ar fi perfect, atât în pahar, cât și în cratiță. Deși s-ar putea ca data viitoare să caut, măcar de-un test, un Pinot Gris.
