Pui cu ciuperci, sos de bere neagră și legume
Un excelent pui cu ciuperci, pe care îl recomand oricui vrea să vadă cam ce lucruri bune face berea turnată prin cratițele oamenilor. E nițel mai migăloasă rețeta, recunosc, dar vă promit cu mâna pe inimă că merită efortul, fiindcă rezultatele sunt absolut delectabile. Și cu asta basta, hai mai bine în bucătărie, că avem destule de povestit pe ziua de azi.
Mai întâi aprovizionarea:
cam 1 kg carne de pui (preferabil orătania întreagă, sa avem carne felurita la dispoziție, dar o sa meargă și numai din pulpe, sa zicem),
300 g ciuperci,
100 g costiță afumată,
2 cepe mari,
1 căpățână de usturoi (sau după gust),
1 morcov mare,
1 țelină mica,
2 fire groase de praz,
1 sticlă (500 ml) de bere brună (nu-i bine să fie din cea prea amară),
pătrunjel,
ulei,
sare,
piper.
Încingeți puțin ulei într-o tigaie cu fundul gros. Puneți la călit mai întâi costița, tăiată julienne, adăugați 1 ceapă și jumătate din cantitatea de usturoi (ambele legume, firește, curățate și tocate).
Când încep să se înmoaie, adăugați și ciupercile, cu toaleta făcută, tăiate sau nu, în funcție de dimensiuni. Sărați, piperați, puneți capacul și lăsați să se înăbușe până scade zeama ciupercilor.
În ce privește carnea, aveți doua variante: ori o puneți cruda în tigaie, ori o prăjiți ușor înainte, pe toate părțile. Paradoxal sau nu, vă recomand a doua variantă, cu condiția sa scurgeți foarte bine grăsimea topită care s-a prelins din pasăre. Fiindcă, asta e, a ajuns carnea de pui mai grasă decât porcul! Și sigur că ați putea s-o jupuiți, scăpând astfel și de grăsime, dar parcă ar fi păcat.
În fine, încingeți puțin ulei în cratița mare în care va avea loc marea unire. Căliți mai întâi legumele rămase, adică morcovul, țelina, prazul (numai partea alba și cea verde deschis), ceapa rămasă și restul de usturoi, toate curățate, spălate și tocate. Sărați, amestecați și lăsați-le sa se înmoaie.
Adăugați carnea, rumeniți-o puțin (dacă n-ați făcut-o separat), turnați berea (cu grija, că face spumă) și puneți capacul (mai pe-o parte, să mai și scadă mâncarea).
Cu 5-10 minute înainte de a fi gata carnea, adăugați și ciupercile cu costiță, profitând de moment pentru a face și reglajul de sare plus piper. Și nu strică deloc (mai ales dacă zeama a rămas nițel cam lungă) s-o trimiteți la final să fiarbă, scadă & rumenească la cuptor.
Variante? Pai mai întâi m-aș gândi s-o dau oleacă mai pe franțuzește, adică să elimin ceapa dintre ciuperci și s-o înlocuiesc cu vreo 200 g cepe mici (arpagic), înăbușite separat și puse în cratiță tot spre final. După cum carnea poate fi, desigur, de altă pasăre sau chiar de porc sau vită. Iar dacă berea n-o fi brună, ci blondă, n-am sa ma supăr foarte tare, am s-o iau ca pe o chestie de gust (mai ales dacă un bărbat e cel care gătește!).
Ca garnitură, orezul ar fi prima mea opțiune, dar și un piure de cartofi ar fi cu siguranță nimerit. Iar dacă va poposi pe o masa mai simandicoasa, v-as recomanda să luați în calcul și alte piureuri: țelină, conopidă, morcovi, mere ori mai știu eu ce.
Și o fi mâncarea asta fiartă-n bere, dar un vin în pahare tot trebuie să turnăm. Un Riesling aș zice eu, și încă de la Budureasca (Origini), că tot v-am povestit ieri despre el. Dar dacă în cratiță nu va fi pui, ci rață, porc sau vită, atunci gândurile (și poftele) mele s-ar cam duce spre Pinot Noir.
Oho, berea face casa buna cu multe tigai, numai sa nu faci totul cu bere, ca atunci toata mancarea o sa fie asemenea (am eu un caz in familie care pune bere la tot ce gateste).
Ocazie cu care pentru articole (ca doar nu e sa scriu cate ceva la toate pe care le citesc), inspiratie si informatii oenologice va dedic urmatorul paharel de vinars de Jidvei despre care am o parere mult mai mult decat excelenta.
Vai, ce pofta mi-ai facut, ca nu m-am intalnit cam demultisor cu impricinatul… Nu s-ar putea sa fie doua paharele? 🙂
S-a marcat. Nu se gaseste peste tot, costa mai mult decat un whiskey bun dar da clasa multora, am pus si poze cu eticheta ca daca ma intrebati cum e cu separarea corecta pe fractiuni a distilatelor si ce mai scrie acolo, iau nota doi si stau jos.
Am scris si de unde e, sa nu fac aici reclama, ca mai calcai pe bec si m-ati urecheat.
Cu mult drag inchin un pahar pentru dumneavoastra.
O fi mai scump, dar isi merita cu prisosinta banii. Am un prieten (care se pricepe destul de bine la de-astea) care, dupa ce a gustat, a crezut ca i-a adus chelnerul din greseala Rémy Martin 😀
Parerea mea, de degustator, nu de specialist, e ca este superior unor “martinuri” importate si facute pe cine stie unde. Fara fals nationalism si dispret fata de valorile altora, ca fiecare tara are niste merite indubitabile in materie de arta culinara sau in bauturi, e ca bautura in cauza ar trebui sa fie o emblema, o piatra de temelie, o lauda nationala, amu nu stiu eu cat e de adevarat ce scrie pe eticheta, dar ce imi spune mie esofagul este ca nu minte cu nimica.
Ce imi pare rau e ca u scrie si din ce soi sau soiuri e distilat, eram curioasa.
Am baut odata si o sampanie (nu-s mare fan) de Jidvei, pentru export, extraordinara, a fost emisiune despre locul in care se fabrica (mai exact se sucesc sticlele pana se face dopul ala de drojdie, ma rog, era descris procesul tehnologic si istoria cladirii).
Sunt multe locuri in care am putea plimba degustatori priceputi si i-am baga in corzi cu animite soiuri de beuturici si mancarici. Acum na, eu vorbesc ca un nespecialist.
Dar cine sa o faca, mai ales cu ce si cand. Of.
Sanatate.
Ei, „degustatorii priceputi” cam stiu lucrurile astea si le lauda si ei cat pot. Problemele sunt in alta parte si tin de indiferenta (de obicei vinovata) a statului, dar si de constanta calitatii produsului, eficienta distributiei si politicile de marketing ale producatorilor.
Si daca tot am ajuns cu discutia aici, tare ma intreb uneori daca onor producatorii, care vor mereu sa cucereasca piata de high-end, au vazut reclama la Duster. Si daca au inteles ceva din ea, in afara faptului ca trebuie sa mareasca pretul 🙂
Cat despre soiurile din care e facut vinarsul cu pricina, habar n-am, dar de obicei se folosesc la coniac soiuri de struguri speciali (folle blanche e cel mai cunoscut, dar din ce in ce mai putin folosit), inclusiv hibrizi, care nu prea se folosesc la nimic altceva (exceptiile sunt rare). Nici la mancat, nici pentru vin.
Iar brut-ul de Jidvei (ca sa mai bem si sampanie) e intr-adevar foarte bun (fac insa repede precizarea ca vorbesc despre alb, pe cel roze n-am apucat sa-l gust).
A, si pana sa-i bagam in corzi pe straini, cred ca ar trebui sa incepem cu romanii 😀
Iertati literele aiurea, graba, dar cred ca se intelege.
“indiferenta (de obicei vinovata) a statulu” – no comment aici.
“politicile de marketing ale producatorilor” – gen reclama de la Zaraza care spunea: “coniacul este pentru cei culti”, dar in poza era prezenta zaraza de 3 ani (care fie-mi ieratata zicerea- e rachiu nu brandy), ceea ce s-ar traduce prin “aia care aveti cultura, orcum n-aveti bani, na de va snobiti si voi cu o rachie de strugure”
Si asta, dar si neglijarea cvasi-totala a segmentului de mijloc. Ori posirci infioratoare si ieftine, ori lucruri bune dar prea scumpe. Bauturi (ca nu-i vorba numai de vin) normale, fara defecte, la pret corect (adica alea care trebui sa domine piata si sa formeze consumatorul) nu face nimeni in Romania. Las ca vin strainii… Si as putea repede generaliza la cam tot segmentul agro-alimentar…
sa stii ca in zona de bere stam decent. Asta din punctul de vedere al unui consumator de bere destul de inrait, cu excese bahice prin tari producatoare de bere.
Nu suntem germania-cehia-austria-danemarca, dar intalnirea cu berea in franta-italia-suedia m-a facut sa imi doresc sa ma intalnesc mai repede cu Ursusul.
Vorbind de suedia, m-a intristat ca am gasit vin bulgaresc, dar romanesc neam. Calitativ: same shit
Taman am aflat zilele trecute ca vinul bulgaresc exportat ar fi subventionat cu 25% de stat. Al nostru, fireste, nu. Ca tot venise vorba mai-nainte de nepretuitul sprijin al guvernantilor…
haha…mai avem guvern?eu credeam ca sunt niste maimutoi de circ care isi sparg capul unul la altul cu banii…ma rog nu prea ma intereseaza fiindca nu dau un sfant pe conducerea Romaniei, cultura traditiile si diferite chestii care au ramas frumoase in rest m-as duce cat vad cu ochii….dar in fine asa este multi prefera poshircile fiindca sunt ieftine dar sa stii ca nu intotdeauna cei ieftin e si rau….si despre berea din germania e exact ca pizza din italia…jur pe ce am mai scump ca am fost acolo si am mancat in diferite locuri si mi-era dor de pizza facuta de mama sau aia de la vreo 3 restaurante din focsani sau aia de la costinesti…nu intotdeauna unde a pornit ideea inseamna ca e cea mai buna…lumea a dezvoltat-o,imbunatatit-o…asadar berea e foarte buna in romania si vorbesc de foarte multe marci si vinul sa fiu sincer(nu-s bautor) dar ma mandresc ca avem unele vinuri mai bune ca ale italienilor sau francezilor, iar la capitolul papa…noi mancam foarte normal, sa-i vedeti pe americani…ei mananca frpitura cu dulceata(taicamiu mi-a spus chestiile astea si tind sa-l cred). Asadar macar ne mandrim cu ce putem: mancare buna, bautura buna, femei frumoase(pacat ca….), si ce-mai optimisti sa fim si sa ne fereasca Dumnezeu de boli ca e grav daca ajungi la spital in romanica.Sanatate!
sa vezi la iepure daca pui un pic de dulceata (eu folosesc cand am de merisoare) ce gust are.
iar berea nemteasca…e altceva. Evident, depinde si ce bei, ca au si ei posirca lor