Praz cu măsline
În principiu, deliciosul praz cu măsline este (doar) o rețetă clasică de post, dar care însă e atât de bună încât se poate mânca oricând. Și nu m-am mirat prea tare când am auzit cetățeni spunându-mi că asta e singura formă în care mănâncă dumnealor praz. Nu-i bine, sigur că nu-i bine, dar e încă o dovadă că avem de-a face cu o mâncărică minunată, pe care nici nu-i nevoie s-o laud prea tare, drept pentru care mă grăbesc să dau drumul la narațiune
8-10 fire de praz (poate mai mult, poate mai puțin, depinde de grosimea lui și de cat de mare e partea alba),
3 cepe,
1 lingura de pastă de roșii,
100 ml untdelemn,
150 g măsline,
1/2 lămâie,
2 foi de dafin (numai dacă vreți),
1 lingură de zahăr (numai dacă trebuie),
100 ml vin,
sare,
piper,
pătrunjel verde.
Începeți prin a toca mărunt de tot ceapa. Prazul (numai partea albă și cea verde deschis) trebuie tăiat bucățele (4 cm, sa zicem) și opărit.
Puneți ceapa la călit în untdelemnul fierbinte, adăugați prazul și înăbușiți câteva minute. Stingeți cu pasta de roșii amestecată cu vinul, adăugați măslinele (care au fost și ele opărite în prealabil), lămâia tăiată feliuțe subțiri și, eventual, dafinul și zaharul. Dacă lichidul nu acoperă toată problema, adăugați puțină apă din cea în care ați opărit prazul. Sărați, piperați și puneți cratița la cuptor, să scadă la foc domol.
Când e gata, presărați pătrunjel tocat mărunt, puneți capacul (să nu fugă toate aromele) și lăsați mâncarea sa se răcească, fiindcă numai așa e bun acest praz cu măsline. Ba chiar mulți îl vor doar proaspăt scos din frigider.
Și să nu uit: dacă vreți musai să puneți zahar, nu-i o idee chiar rea să-l caramelizați înainte
Cât despre vin, părerea mea sinceră este că numai complexitatea unui Pinot Gris poate sublinia cum se cuvine aceasta excelenta rețetă. Care Pinot poate fi chiar un pic demisec, de data asta, căci rafinatul nostru praz cu măsline are și el dulceața (și complexitatea!) lui.
Am solicitare sa gatesc asa ceva diseara si e prima oara cand incerc, asa ca imi fac curaj pentru o intrebare: totdeauna am avut impresia ca feliile de lamaie, puse in mancarea asta, se fac amare (cred ca de la coaja); vreo solutie stie cineva? Curatatul/rasul lamaii merge? sau e mai ok sa pun doar sucul?
Mai intai, lamaia nu trebuie sa fie lucioasa (e de obicei semn ca-i ceruita sau data cu alte maglavaisuri ca sa ia ochii fraierilor de cumparatori). In al doilea rand, trebuie sa fie din cea cu coaja subtire (cele cu coaja groasa sunt in primul rand pentru ras, sucul e mai curand bonus, iar in mancare n-au ce cauta). Si, in al treilea rand, oleaca de amarala tot o sa fie, asa ca, daca chiar nu-ţi place, da coaja jos si baga doar feliutele de miez.
O sa optez pt varianta ultima, pentru siguranta. Multumesc de sfat!