Prăjitură cu nuci
O variantă foarte simplă de prăjitură cu nuci și rapidă tare, cam în 3/4 de oră ar trebui să fie gata. Iar dacă mai adaug și faptul că e absolut excelentă, presupun că n-aveți nimic împotrivă să vedem despre ce-i vorba, nu?
Pentru o formă rotundă cu un diametru de aproximativ 22 cm aveți nevoie de
170 g miez de nucă, tocat mai mare (cu cuțitul),
4 ouă,
50 g făină,
100 g unt,
100 g zahăr brun,
1 vârf de cuțit de sare.
Mai întâi munca preliminară: încălziți cuptorul la 210ºC, topiți 80 g unt la foc moale, separați gălbenușurile de albușuri.
Frecați bine gălbenușurile cu zahărul. Turnați treptat untul topit, apoi făina, puțin câte puțin și, la final, incorporați și miezul de nucă.
Sărați albușurile și transformați-le în spumă tare. Adăugați-le (câte o lingură o dată) în preparația inițială și amestecați ușor, cu o spatulă, de sus în jos și cu multă grijă, să nu se lase.
Ungeți forma cu restul de unt și tapetați-o cu puțină făină (eliminați excesul, dacă-i cazul).
Turnați, în fine, compoziția în formă și băgați-o la cuptor, unde trebuie să stea cam 30 de minute (verificați eventual coacerea cu scobitoarea, pentru siguranță)
Lăsați prăjitura să se răcorească înainte de a o scoate din formă.
Și cred că la această prăjitură cu nuci n-am sa recomand un vin (sunt destule dulci pe piață, nu-i problema de alegere). Ci un lichior de (evident!) nuci, că de tare multă vreme n-am mai băut și mi-e poftă.
Lichior de nuci n-am baut (nici auzit) insa Lacrima lui Ovidiu are un pic de gust de nuca este?
N-am mai baut de tare multa vreme, asa ca nu mai stiu ce gust are. Dar ai dreptate, si un vin licoros merge la prajitura asta 🙂
nici eu n-am mai baut de f multi ani, insa a fost una dintre primele bauturi pe care le-am gustat (alaturi de visinata) si pesemne m-a marcat 🙂
ma intriga lichiorul de nuci, ai vreo reteta?
banuiesc ca tot cu nuci verzi se face, nu?
ai mei au 2 nuci in curte si poate le surade ideea prepararii lichiorului … eu il preiau pe urma cu bucurie :))
merci fain!
Faceau bunicii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca! Trebuie sa rascolesc prin hartiile ramase, sa vad ce (si daca) gasesc. A, si ei aveau 3 nuci 🙂
Ca şi prăjitura cu mere şi griş, mai bună după o zi. 🙂 N-am rezistat tentaţiei de a tăia o felie în seara când am făcut-o, după ce s-a răcit, şi parcă îi lipsea ceva – mă şi gândeam ca data următoare să adaug niscai mirodenii. Însă gustul s-a îmbunătăţit semnificativ până a doua zi. 😀
Recunosc, în cazul meu prăjitura cu nuci n-a prins niciodată ziua de mâine. Promit să țin minte și mulțumesc 🙂