Pizza napolitană, în Patrimoniul cultural al UNESCO?
După ce și-au asigurat prezența dietei mediteraneene în moștenirea culturală „intangibilă” stabilită de UNESCO, italienii au prezentat o nouă listă de candidați pentru anul 2011, anunță The Guardian. Printre ele, pizza napolitană, cursele anuale de cai din Siena (Palio di Siena), producţia de viori şi violoncele din Cremona (orașul familiilor Amati, Guarneri și Stradivarius), procesiunea Carnavalului din Viareggio (80 km de Florenţa), festivalurile din Nola și Viterbo, dar și podgoriile din Pantelleria, cele care produc vinurile dulci Passito. Dintre ele, favorite par să fie pizza napolitană și viorile.
Pizza, așa cum o știm astăzi, a apărut la Napoli în secolul al XVIII-lea, și tot acolo a fost făcută pentru prima oară, în cinstea reginei Margareta de Savoia (soția lui Umberto I), celebra varianta cunoscută de atunci sub numele de Margherita.
De reținut că „pizza napoletana” este o denumire generică, sub umbrela căreia se regăsesc mai multe tipuri, pe lângă sus-menționata Margherita fiind menționată explicit, de către Associazione Verace Pizza Napoletana (AVPN), și marinara. Conform AVPN, o pizza napolitană trebuie să fie rotundă, cu un diametru care să nu depășească 35 cm, cu marginile ridicate (1-2 cm) și centrul subțire (0,3 cm în mijloc). Pizza trebuie să fie moale, elastică și trebuie să se poată împături ușor. Aluatul trebuie lăsat la crescut cu până la 24 de ore înainte de preparare, iar coacerea se face, obligatoriu, în cuptor cu lemne. Foarte importante sunt ingredientele, care trebuie să fie din zonă: roşiile trebuie să fie din soiul San Marzano, mozzarella di bufalla Campana, uleiul extravirgin, și toate (inclusiv făina) trebuie să provină din regiunea Campania.
Dar nu toată lumea din Napoli este de acord cu aceste reguli. La restaurantul Da Michele, care și-a început activitatea la sfârșitul secolului al XIX-lea, pizza (considerată a fi printre cele mai bune din Napoli, dacă nu chiar cea mai) este mult mai mare, uleiul e de soia, iar mozzarella e de vacă, așa numita fior di latte. Iar o eventuală reglementare europeană s-ar putea să-l oblige să-și schimbe rețeta.
Cu un singur lucru sunt, până la urmă, de acord toți pizzaioli străvechiului oraș italian: pizza nu trebuie să conțină niciodată (dar niciodată!) ananas.
Ahhh… ananas… Offff… 🙂
“pizza nu trebuie să conțină niciodată (dar niciodată!) ananas.”
si nici tagliatta sau muschiul de vita, ori puiul, nu trebuie imbracat in sos gorgonzola. dar te pui cu influenta americana in Italia?