Acest pilaf de praz e o mâncare destul de cunoscută dar, dacă mă întrebați pe mine, nici pe departe pe cât ar trebui (și merita!). Multă vreme am fost convins că rețeta e oltenească (ce vreți, prazul!), însă am aflat încetul cu încetul că lucrurile nu stau deloc așa. E o mâncare balcanică în deplinul înțeles al cuvântului, care se face din Grecia (prassoriso, dacă am scris/transliterat corect) și până în România. E simplu de făcut și foc de gustoasă, se poate mânca rece și mai e și de post. Însă, dacă vreți musai s-o mâncați caldă, iar problemele cu postul nu vă interesează, puteți înlocui, fără pic de grijă, uleiul cu unt. Unii zic chiar că ar fi mai gustoasă așa.
1 kg de praz, 1 cană de orez, 1 cană suc gros de roșii (sau, mai bine, 1/2 kg roșii coapte, curățate de pieliță și semințe, zdrobite cu furculița), 100 ml ulei (sau unt, după cum spuneam mai sus), sare, piper, 1 legătură de verdeață (grecii preferă mărarul la treaba asta, noi mai mult pătrunjelul, puneți și dumneavoastră ce vă place sau din amândouă).
Curățați prazul și tăiați rondele numai partea alba și cea verde deschis (restul păstrați-l pentru vreo ciorbă). Căliți-l în jumătate din ulei pana se înmoaie puțin.
În timpul asta încingeți restul de ulei într-o cratiță și adăugați orezul. Căliți-l și pe el 2-3 minute, amestecând tot timpul, stingeți cu sucul de roșii, sărați, piperați, adăugați prazul înmuiat și 2 căni de apă, lăsați să dea un clocot, puneți capacul și lăsați totul sa fiarbă, la foc moale, până e gata orezul, fără sa fie terciuit.
Dacă vă plac mâncărurile scăzute la cuptor, puneți 3 căni de apă și băgați vasul în cuptorul încălzit în prealabil, la un foc mijlociu. O să dureze puțin mai mult, dar asta e.
În ambele cazuri, apa poate fi înlocuită cu zeamă de carne (și va fi mai buna mâncarea, firește), iar verdeața, tocata mărunt, se presară la sfârșit. Ca și la pilaful de vinete, sosul nu trebuie sa scadă chiar de tot, că nu prea mai are mâncarea haz. Și trebuie să precizez că orezul poate fi și mai mult, și mai puțin; depinde de gust și, mai ales, de cât de mare e partea „utilă” a prazului.
În ce privește vinul, la pilaful nostru de praz ar trebui un vin alb sec ceva mai zdravăn și, personal, aș opta pentru o Fetească Regală. În orice caz, nu încercați cu vinuri prea suave, ca prazul e destul de hotărât și nu prea știe de glumă.