Urmeaza mai la vale o reteta absolut excelenta, destinata in primul rand cititorilor ihtiofagi. E o variatie foarte interesanta la meniurile noastre piscicole obisnuite si va veti uimi musafirii cu ea. Stie toata lumea sa prajeasca pestutii, sa-i puna capita pe un platou si sa toarne deasupra mujdei (excelenta preparatie, altminteri) dar sa-i trateze precum scrie mai jos nu prea. Ia sa studiem problema!
Pentru 4 persoane trebuie sa ne dotam cu 400 g pesti mici, congelati sau, mai bine, nu (de care doriti sau gasiti si dumneavoastra, cu mentiunea ca pestutii de apa dulce sunt preferabili), 500 ml otet (dar nu de 9 grade, ci de vreo 6), 4 catei mari de usturoi, faina, ulei, rozmarin, salvie, cimbru, patrunjel, oregano, sare.
Curatati, spalati si uscati cu grija pestutii, dati-i prin faina (o sa va fie mai usor daca puneti intr-o punga de hartie un pumn de faina si ceva sare, adaugati pestele si scuturati energic) si eliminati apoi excesul. Incingeti apoi ulei destul intr-o tigaie si prajiti pestii, scotandu-i cu lingura cu gauri cand au devenit aurii. Lasati-i pe hartie absorbanta si vedeti-va mai departe de treaba.
Tocati ierburile (daca si pe care le-ati gasit proaspete) impreuna cu usturoiul, adaugati-le pe cele uscate maruntite (cu exceptia oregano-ului) si caliti apoi amestecul asta in putin ulei. Abia dupa aceea puneti si oregano iar, la sfarsit, otetul. Lasati zeama asta sa fiarba la foc mic mic vreo zece minute (descoperita, sa mai scada putin). Puneti pestisorii intr-un vas de ceramica sau de sticla si turnati deasupra marinata. Toata chestia asta trebuie sa stea la rece macar o noapte, dar se poate pastra la frigider pana la o saptamana, daca pestutii sunt bine acoperiti de lichid.
Cu vinul e mai greu, din cauza otetului. Asa ca, daca tot e vorba despre un aperitiv, atunci nu prea vad ce-ar putea fi rau intr-o tuica nu prea tare si rece ca gheata.