Penne cu spumă de praz și șuncă presată
Că sunt un mare fan al prazului, cu siguranță că mai vechii cititori au dedus deja. L-am încercat deja în varii preparații, de la clasicul cu măsline la pilaf și de la cel cu smântână la tartă. Dar excelenta mâncărică de urmează mai la vale e o descoperire cât se poate de recentă (și de plăcută, trebuie obligatoriu să adaug!). Așa că mă grăbesc să vă comunic încă un triumf al prazului; asupra pastelor de această dată!
250 g penne,
3-4 fire de praz (depinde de mărime)
100 ml smântână,
100 g unt,
100 g șuncă presată,
50 g parmezan (sau cașcaval),
sare,
piper,
pătrunjel (facultativ).
Curățați prazul, tăiați-l bucăți (doar partea albă și ce verde deschis), opăriți-l în apă clocotită și sărată, lăsați-l puțin la scurs.
Încălziți 50 g unt într-o tigaie, la foc mic, și căliți un pic prazul (nu trebuie să se rumenească, doar să se usuce mai bine și să capete un plus de gust). Lăsați-l să se răcorească și mixați-l împreună cu smântână până se omogenizează.
Încălziți restul de unt într-o cratiță, rumeniți ușor șuncă presată tăiată julienne (sau după plac), adăugați pastele (fierte separat și bine scurse), turnați și spuma de praz, presărați facultativul pătrunjel, piperați, amestecați bine și cu asta basta.
Împărțiți pastele în farfurii, presărați parmezanul, încă puțin piper proaspăt râșnit și serviți.
Ca variante, firește că în loc de penne puteți folosi și alte paste (cele cu ou, gen tagliatelle, mi se par chiar mai potrivite), iar în loc de șuncă presată vreo altă cărnărie care face umbră frigiderului degeaba. Cât despre spumă (care oricum trebuie piperată un pic zdravăn decât de obicei), puteți adăuga în ea și câțiva stropi de zeamă de lămâie, în caz că dulceața prazului vi se pare excesivă. A, și dacă sosul vi se pare prea gros, îl puteți lungi cu nițică apă de la fiertul pastelor.
Ce bem? Păi cu siguranță alb și sec (poate chiar un pic spre demi-). Că eu mă gândesc acuma la un Riesling proaspăt și răcoritor poate avea, cel mult, valoare de indiciu.
