Păstrăv cu piper verde și lămâie
E bine ca, din când în când, între peștele prăjit și cel rasol, să mai cautam și justa cale de mijloc, mai pe românește cuptorul (ei da, am uitat grătarul, cărbunii și proțapul, dar nu vă văd plecând chiar toată ziua bună ziua la iarbă verde). Și, pe lângă plachii, marinate, crapi la tava și știuci umplute, e bine din când în când să mai apară și o mâncare mai ușurică, care să prindă bine lângă alte feluri de mâncare, mai zdravene. Și nici nu ne trebuie prea multe pentru această rețetă absolut grozavă (zău că nu exagerez!)
4 păstrăvi de aproximativ 250 de g (dar nici știuculițele ori șalăiașii nu sunt chiar de lepădat);
1 lămâie mare;
3 linguri de capere, bine scurse de oțetul în care au stat;
2 linguri de piper verde așijderea;
1 lingura de oțet; 75 g unt;
sare;
piper alb si negru proaspăt râșnit ad libitum.
Zdrobiți mai întâi piperul verde. Topiți 2/3 din unt la foc mic, într-o formă de sticlă (sau de porțelan) care merge la cuptor, adăugați oțetul, sarea și piperurile. Stingeți focul și bateți totul bine cu un tel, până se emulsionează sosul.
Luați apoi peștele curățat și spălat bine (dacă doriți să fie și mai aspectuos, puteți să-i dați jos și pielea), tăvăliți-l bine prin untul aromat și băgați totul în cuptorul încălzit, la foc mediu spre moale. După 10 minute întoarceți peștele, adăugați lămâia tăiată rondele, caperele și restul de unt.
Când e gata (ar trebui să dureze vreo 20 de minute, dar depinde foarte mult de cuptorul pe care-l aveți), îl scoateți din cuptor și-l serviți imediat, decorat cu câteva frunze de pătrunjel, eventual și cu ceva cartofi fierți în aburi prin preajmă.
Finețea deosebita a păstrăvului mă înghiontește să vă recomand un Chardonnay, dar oțetul, piperul și caperele mă determină să nu mă pronunț prea drastic. Așa că dumneavoastră alegeți!
făcut, ca-n rețetă, dar nu la cuptor (din motiv de lene) ci pe tigaie din aceea striată care imită grătarul. a ieșit perfect, doar că l-am crestat cam din 2 în 2 degete. peștele să fie șters bine de apă, uns cu sosul indicat în rețetă și lăsat pe grătar până aproape se arde și atunci nu se lipește.
mulțam de rețetă.
Apoi mulțam și eu de variantă 🙂