• Băuturi
    • Cocktailuri
    • Distilate
    • Lichioruri
    • Vinuri
  • Dicționare
    • Dicționar de băuturi
    • Dicționar de condimente
    • Dicționar de legume
    • Dicționar de sosuri
    • Dicționar de verdețuri
    • Dicționar de brânzeturi
    • Dicționar de termeni culinari
  • Rețete
    • Conserve și murături
      • Rețete de zacuscă
      • Rețete de murături în saramură
      • Rețete de murături în oțet
    • Rețete celebre
    • Rețete cu carne de iepure
    • Rețete cu carne de miel
      • Fripturi de miel
    • Rețete cu carne de oaie sau berbec
    • Rețete cu carne de pasăre
    • Rețete cu carne de porc
    • Retete cu carne de vită
    • Rețete cu ciuperci
      • Mâncăruri cu trufe
    • Rețete cu legume
      • Mâncăruri cu cartofi
      • Mâncăruri cu dovlecei
      • Mâncăruri cu vinete
      • Mâncăruri cu conopidă
      • Mâncăruri cu praz
      • Mâncăruri cu varză
      • Mâncaruri cu brocoli
      • Mâncăruri cu sfeclă roșie
    • Rețete cu orez
      • Rizoto
      • Pilaf
    • Rețete cu ouă
    • Rețete cu pește
      • Rețete cu somon
    • Rețete de aluaturi
    • Rețete de aperitive
    • Rețete de borșuri
    • Rețete de ciorbe
    • Rețete de dulciuri
      • Înghețate
      • Tiramisu
    • Rețete de garnituri
    • Rețete de la cititori
    • Rețete de paste
      • Paste cu carne
      • Paste la cuptor
      • Paste cu legume
      • Paste cu pește
      • Paste cu lactate
      • Paste cu ciuperci
    • Rețete de pizza
    • Rețete de plăcinte
    • Rețete de post
    • Rețete de salate
      • Salate de cartofi
      • Salate de pui
      • Salate de pește
      • Salate de orez
      • Salate de varză
      • Salate calde
    • Rețete de supe
      • Supe de roșii
    • Rețete de tarte sărate
    • Rețete de tocături
    • Rețete de vânat
    • Rețete tradiționale românești
    • Rețetele lui Păstorel
    • Sfaturi, trucuri și tertipuri
    • Sosuri calde
    • Sosuri reci
    • Rețete lacto-vegetariene
    • Rețete de preparate din carne
      • Rețete de cârnați
      • Rețete de salam
      • Rețete de cărnuri afumate
      • Rețete de pate de casă
    • Rețete de fripturi
      • Fripturi la grătar
      • Fripturi la cuptor
      • Fripturi la tigaie
      • Frigarui
    • Rețete ovo-lacto-vegetariene
  • Mozaic
    • Dosare
    • Comunicate de presă
    • De-ale gurii din bătrâni
    • Editoriale
    • Nutritie
    • Poveștile rețetelor celebre
    • Prezentări
    • Publicitate
    • Reportaje
    • Rețete de vedete
    • Scurte
    • Eveniment
    • Tradiții românești
    • Legendele vinurilor românești
    • Mapamond
    • Concurs
    • Băuturile vedetelor
    • Arta și gastronomie
    • Fițe peste fițe
    • Topuri
  • Interviuri
  • Știri

Pastis-ul, sau aperitivul cel mai îndrăgit de francezi

May 04, 2011 costachel Băuturi, Lichioruri 11


Pastis

Dacă ar fi să începem cu o definiție simplă, atunci pastis-ul este o băutură spirtoasă, parfumată inițial (prin macerare) cu fenicul și lemn dulce, ce are o tărie alcoolică între 40 și 45 de grade. Se bea diluat cu apă, ceea ce îi conferă un aspect lăptos. Și, în conformitate cu datele furnizate de Pernod-Ricard (vom reveni la această firmă celebră), în Franța se beau astăzi aproximativ 130 de milioane litri de pastis pe an, ceea ce înseamnă mai mult de 2 litri pe cap de franțuz.

Altminteri, discuția este ceva mai complicată. Mai întâi în ceea ce privește originea. Dacă unii o plasează în Roma antică, arătând că strămoșii latini beau un vin cu anason și alte plante, alții (printre care și Larousse Gastronomique) susțin că, de fapt, băutura a apărut cu puțin înainte de 1938, care e de fapt anul în care Paul Ricard a creat pastis-ul cu același nume (făcut cu anason, anason stelat și lemn dulce), pe care l-a lansat folosind sloganul „Ricard, le vrai pastis de Marseille” (de altfel, până în ziua de azi, pentru mulți consumatori Ricard și pastis sunt sinonime).

Se pare că adevărul este, ca de obicei, mai la mijloc. Iar punctul de plecare îl reprezintă interzicerea absintului și a altor băuturi similare (în 1915), ceea ce a favorizat, datorită impreciziei legii, apariția unor băuturi ce pot fi considerate ca precursoare ale pastis-ului. De altfel, în 1920 statul francez a reautorizat băuturile parfumate cu anason, cu condiția să nu depășească 30º. În 1932 s-a ridicat ștacheta la 40º, iar în 1938 s-a ajuns la actualul 45º (cu o pauză, datorată unei legi a mareșalului Petain, între 1940 și 1951).

Chiar dacă Ricard este pentru pastis cam ce e Adidas-ul pentru pantofii sport și Xerox-ul pentru copiatoare, trebuie precizat că o concurență puternică a existat chiar din partea viitorilor parteneri, Pernod. Cu o precizare, însă: băutura purtând același nume (de altfel cea mai veche dintre mărcile de băuturi cu parfum de anason) nu este un pastis, fiind ea obținută prin distilare, nu prin macerare. Pastis-ul grupului Pernod a fost botezat inițial Pernod 45 (cifra făcând trimitere la gradele alcoolice), a reapărut, după abrogarea legii de care a fost vorba mai sus, în 1951, sub numele de Pernod 51, apoi Pastis 51, în cele din urmă rămânând, din 1999, cu denumirea prescurtată, 51. Cele două companii au dus o puternică luptă una împotriva celeilalte, mai ales în anii ’60, luptă ce nu avea să ia sfârșit decât în momentul fuziunii dintre ele (1975), când a rezultat actualul gigant Pernod-Ricard.

Desigur însă ca pastis-ul nu este singura băutură parfumată cu anason, ea având o sumedenie de rude (mai apropiate sau mai îndepărtate) împrăștiate prin lume. Pe lângă deja menționatul absint, mai pot fi menționate anisette (Franța, Italia, Spania, Portugalia, Peru, Mexic), arak (Liban, Siria), uzo (Grecia), raki (Turcia, Albania, Orientul Mijlociu), sambuca (Italia), mastica (Grecia, Bulgaria, România) etc.

De băut se bea, după cum spuneam, cu apă plată, proporția ce mai uzuală (nu și obligatorie) fiind de 5 părți apă la 1 parte pastis, adăugându-se, uneori, cuburi de gheață. Francezii mai fac din el unele cocktail-uri, cum ar fi Perroquet (cu sirop de mentă), Tomate (cu sirop de rodii) etc. Iar în bucătărie, datorită parfumului de anason, mai intervine uneori în anumite preparate din pește.

Și în final, pe post de îndemn la moderație, un memorabil citat din Fernandel. „Pastis-ul, zicea marele actor, e ca sânii. Unul e prea puțin, trei deja prea mulți!”

V-a plăcut?

  • Tweet
  • Email

S-ar putea să vă intereseze și:

51 Rose RernodPastis-ul o ia pe urmele vinului. Rosé! Anason brumes gourmandesFlacoanele de parfum ale bucătăriei franțuzești: coniac, pastis, kirsch… Yao Ming a renunțat la baschet și a trecut la vin

  • anason, aperitiv, fenicul, Franta, pastis, Pernod, Ricard

11 thoughts on “Pastis-ul, sau aperitivul cel mai îndrăgit de francezi”

  1. Beatrice 04/05/2011 at 15:27

    Oh, uite ca de Pastis uitasem cand am povestit despre tariile care merg bine la facut gravlax. Eu am folosit Sambuca si un adaos de seminte de fenicul si anason la marinat. Un deliciu! Servit la aperitiv, cum altfel decat cu un pahar de tarie “anisata” alaturi.

    Reply ↓
  2. costachel Post author04/05/2011 at 15:38

    Of, ce pofta mi-ai facut 🙂

    Reply ↓
  3. animaloo 04/05/2011 at 16:03

    un uzo mai dulce 🙂

    bleah

    Reply ↓
  4. costachel Post author04/05/2011 at 16:31

    Se vede ca nu esti francez 😀 Altminteri, de acord cu tine (chit ca nici dupa uzo nu ma innebunesc) dar m-a socat cifra. 130 de milioane litri! E ceva…

    Reply ↓
  5. serge 05/05/2011 at 14:43

    Bun pastisul ca, dealtfel, şi alte vicii tipic “marseillaise”. Trebuie numai spus că până şi în Marsilia (sau mai ales acolo) există sumedenii de pastisuri proaste şi că cel mai bun criteriu, până la coadă, de a-l alege pe cel bun rămâne preţul. A la votre!

    Reply ↓
  6. costachel Post author05/05/2011 at 14:57

    A la notre!

    Reply ↓
  7. animaloo 05/05/2011 at 15:17

    am avut si eu, dupa niste vizite dese pariziene, o sticla de pastis. M-a tinut 4 ani

    La fel ca si uzoul e bun langa ceva sarat. Dar nu as da tuica noastra pe pastis. 😀

    Reply ↓
  8. costachel Post author05/05/2011 at 15:35

    Subscriu! Mai ales daca-i facuta cu simt de raspundere si invechita corespunzator 🙂

    Reply ↓
  9. serge 05/05/2011 at 17:03

    Nu cred că pot fi puse în balanţă aceste două băuturi, ci doar să ne întrebăm ceva de genul: ce ai savura într-o “callanque” mediteraniană ascultând cântecul de cigală şi ce ai sorbi straşnic pe un deluţ, alături de un cîrnaţ uscat, ascultînd triluri ori alte sonuri mioritice… Două băuturi teribile, fiecare cu mare putere de evocare a zonei în care te afli. Să nu le punem la concurs! Părerea mea!…

    Reply ↓
    1. costachel Post author05/05/2011 at 19:18

      Pai daca pui problema la modul asta turistic, trebuie sa-ti dau dreptate! Eu ma gandeam, modest, doar la bucataria mea 🙂

      Reply ↓
  10. fabdo 21/10/2011 at 17:36

    Serge, dreptate ai.

    Reply ↓

Comentarii Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Publicitate

Pe secțiuni

Pagini

  • Contact
  • Despre Costachel
  • La masa virtuală
  • Privacy Policy

Comentarii recente

  • Invenții Care Trebuiesc Inventate - 27.03 - Piuituri on 9 soluții anti-mahmureală
  • kmy on Plăcintă dobrogeană
  • Sandwich-uri cu sos bolognese si parmezan – Pruncu on Tartine calde cu carne la cuptor
  • Ion on Afumături – tehnici de preparare
  • Doina on Plăcintă dobrogeană

Utile

Curs BNR
Preparate din pui
Retete culinare
Retete de prajituri

Publicitate

Publicitate

costachel.ro Web analytics

Copyright 2014 Costachel / All rights reserved