Pască rusească, varianta Păstorel
Probabil că rețeta asta de pască rusească ar fi trebuit să v-o ofer mai aproape de Paști. Dar dacă tot am auzit la un prestigios post de radio că mâine se împlinesc 93 de ani de la unirea Basarabiei cu România (să-i spun redactorului că 27 martie pe stil vechi înseamnă 9 aprilie pe stil nou, să nu-i spun?) am zis că-i momentul să combin nițel haz de necaz cu un autentic omagiu adus unei zone gastronomice românești foarte importante și prea puțin cunoscute dincoace de Prut. Drept pentru care urmează mai la vale o extraordinară pască fără aluat, foarte răspândită în Basarabia. În versiunea inegalabilului Păstorel, firește.
Material
două pahare zahăr pisat, foarte vanilat
două pahare brânză de vacă proaspătă, trecută prin mașina de pireu
1/2 pahar unt proaspăt de bună calitate
1/2 smântână extra dulce
două ouă (numai gălbenușuri)
150 g migdale curățate și trecute prin mașină
coajă de portocală zaharisită, stafide sultanine, stafide corynthine ad libitum
Tehnica
Se freacă untul într-un vas, până se face ca o cremă. Se adaugă pe rând: gălbenușurile, zahărul, smântâna, brânza, migdalele, cojile de portocală, stafidele.
Pentru această pască foarte cunoscută în Basarabia există forme speciale, de lemn. Când nu le ai, pui compoziția într-un șervet curat în sita de strecurat macaroane (cu găuri mari). Deasupra așezi un capac de lemn care să acopere toată suprafața și deasupra capacului greutăți de cinci-șase kilograme. Totul, într-un vas mare în care se va scurge apa de prisos. Se ține la rece timp de cel puțin opt ore.
Se scoate din șervet, se așează pe farfuria de tort și se servește cu bișcoturi de șampanie sau langues de chat.
Nu-i bun?
P.S. Si pentru ca am primit intrebarea pe Facebook (să-mi fie rușine că nu mi-a trecut prin cap să explic din prima!), iaca, raspund si aici: stafidele sultanine (sultani, adică ale Sultanului) sunt cele mari si blonde, în timp ce alea de Corint (corynthine) sunt mici și închise la culoare.
Compozitia mai merge turnata si intr-un…ghiveci de flori captusit cu tifon de strecurat branza. 🙂
Intrebare: oare galbenusurile nu trebuie puse fierte? Eu asa stiu reteta, cu galbenusuri fierte…
Sigur ca reteta asta e dintr-o vreme cand oul era luat direct de la fundul gainii 🙂 Dar nu, n-as crede, ca sigur textura n-ar mai fi aceeasi. Adica daca as sti cu certitudine ca ouale-s proaspete, n-as avea emoții, daca n-as fi sigur, nu le-as folosi 🙂
Am facut-o acum multi ani, cand aveam carti dar nu aveam aparat de fotografiat si nu era la moda culinariada pe net. Cu galbenusuri crude si cu nuci in loc de migdale (sump dom’le, scump).
Foarte buna, iaca nu mai stiu ce smantana am folosit ca parca nici din aia foarte dulce nu era pe toate drumurile.