Mușchi de vită cu ciuperci, prosciutto și cafea
Sună pompos? Ei, nu prea contează, ideea de bază e că mușchiul de vită cu ciuperci care urmează e o mâncare excelentă, foc de interesantă și gustoasă iar, pe deasupra, partitura de bază se pretează la numeroase interpretări, menite să o facă cvasi-instantaneu pe gustul fiecăruia. Și probabil că nu mai e nevoie să vă spun că e o rețetă foc de rapidă, doar e mușchi de vită, nu?
4 felii frumoase de mușchi de vită (cam 200 g bucata),
8 felii subțiri de prosciutto,
200 g ciuperci de cultură proaspete (champignon),
300 g amestec de ciuperci congelate,
Marsala (sau alt vin fortifiat) sec,
50 ml cafea tare (espresso),
100 ml smântână,
cimbru,
unt și ulei,
sare și piper.
Mai întâi înfășurați, pe grosime, fiecare felie de mușchi cu câte două felii de prosciutto. Legați cu sfoară de bucătărie, să nu se desfacă.
Încingeți într-o tigaie încăpătoare cam 30 g unt, împreună cu 3 linguri de ulei. Puneți carnea, rumeniți-o repede pe ambele fețe, parfumați cu cimbrul și stingeți cu puțin vin.
Tăiați ciupercile proaspete felii și adăugați-le lângă mușchi. Căliți-le 2-3 minute, adăugați-le și pe cele congelate. Continuați sotarea, la foc viu, 5-6 minute. Sărați, piperați, scoateți carnea din tigaie și țineți-o la cald, scoțând apoi, cu grijă, sfoara (prosciutto-ul trebuie să rămână pe loc). Verificați ciupercile și mai căliți-le puțin, dacă ziceți că mai trebuie, dacă nu, nu.
În timpul ăsta, separat, într-o crăticioară, dați în fiert smântâna și cafeaua, împreună cu 2 linguri de Marsala. Lăsați sosul să fiarbă și să scadă 5-6 minute, amestecând din când în când.
În fine, puneți mușchiul de vită pe farfurie, ciupercile de jur împrejur, turnați sos deasupra și serviți imediat.
Vă dați seama că principala problemă e gradul de coacere al cărnii, fiindcă fiecare le are pe ale lui, unuia îi place mușchiul de vită mai în sânge, altuia mai pătruns. Aș că puteți regla timpii, pe de o parte, din sotarea inițială sau, parcă mai simplu, scoateți feliile din tigaie pe rând, lăsându-le, firește, mai puțin pe cele dorite mai în sânge.
Variantele, după cum sugeram la început, sunt foarte multe, începând de la prosciutto-ul care poate fi oricând înlocuit cu bacon, speck ori costiță autohtonă, după cum și ciupercile pot fi din cele care vă plac sau pe care le-ați găsit la prăvălie. Și, evident, sosul de cafea poate fi oricând înlocuit cu vreun altul, după buna dumneavoastră plăcere.
Cât despre vin, cu siguranță ne trebuie un roșu zdravăn. Și sunt destule din cele numite „de reflecție”, cu buchet năprasnic de magazin de cafea și coloniale, care nici nu prea merg la altceva și de-abia așteaptă să fie băute la acest mai puțin obișnuit mușchi de vită cu ciuperci.
