Mușchi de porc cu mere
Mai ales ardelenii sunt maeștri în a găti carnea cu fructe, merele și gutuile fiind preferatele lor în acest caz. Însă trebuie să precizez că, în ceea ce privește porcul cu mere de mai la vale, am mai pieptănat puțin rețeta originala (pentru a face mâncarea mai ușoară, dar și pentru a o putea pune și pe mesele mai simandicoase), însă principiile de bază rămân cam aceleași. Și încă un amănunt: ca s-o fac cumva mai firească pentru regățeni am eliminat zahărul, dar cine vrea, nu trebuie să se sfiască, poate pune o linguriță-două, mai ales dacă merele sunt prea acre.
Acestea fiind zise, vă anunț că pentru 4 persoane aveți nevoie de
1 mușchi de porc de circa 800 g,
3 mere mari (nu din soiuri făinoase, vă rog frumos),
100 g unt,
făină,
1 morcov,
1 haşmă,
1 fir de pătrunjel,
1 fir de cimbru,
1 pahar de vin alb,
sare și piper.
Tăiați mușchiul felii rotunde, bateți-l puțin (cât să-i dați o formă), sărați-l și piperați-l uniform, presărați-l cu făina, eliminați excesul și lăsați-l să cugete la dificultățile vieții vreo 10 minute.
Ca să nu vă plictisiți în timpul asta, curățați și tocați ceapa, morcovul, pătrunjelul și cimbrul; amestecați-le bine.
Topiți într-o tigaie mare 30 g de unt, puneți și cățelul de usturoi curățat (dar întreg, trebuie să-și lase numai aroma), urmează, firește, carnea, care trebuie rumenita pe ambele părți. Când e gata, scoateți mușchiul, usturoiul și (pe cât posibil) untul.
Turnați peste zeama de carne rămasă în tigaie jumătate din vin (deglaçer se cheamă operațiunea asta în franceză, așa că, dacă vi se pare mai interesant, puteți spune că ați deglasat sosul). Lăsați vinul să se evapore aproape de tot, adăugați 30 g de unt și tocătura de verdețuri și legume. Căliți puțin (cât să se înmoaie), stingeți cu restul de vin, mai presărați nițică sare, de control, puneți capacul și continuați fierberea timp de 15 minute.
Tot n-aveți voie să stați degeaba, apucați-vă de mere, pe care trebuie să le curățați și să le tăiați în felii destul de subțiri. Topiți în altă tigaie restul de unt și prăjiți merele, la foc viu, pe toate fețele, până când obțineți o crustă rumenă și frumoasa.
Puneți-le apoi în tigaia cu sosul, împreună cu feliile de carne, reglați de sare și piper. Lăsați-le pe toate să prindă gust împreună, scuturând vasul din când în când (nu băgați lingura, că riscați să sfărâmați merele). Când s-a încins bine mâncarea, adică după câteva minute, puneți totul pe un platou încălzit și serviți.
Ca vin, n-aș merge chiar pe roșu (deși unul mai ușurel n-ar fi rău deloc). Mai curând aș profita de faptul că roze-urile seci au început, ușor-ușor, să apară.
