Din motive care-mi cam scapa (poate din cauza etichetei, poate nu) nu mai cumparasem pana acum niciun vin al acestui producator chilian, despre care altminteri deja citisem aprecieri favorabile, referitoare insa la Carmenere si Chardonnay. Cum pe primul nu l-am zarit pe raft, iar pofta era de vin rosu, sticla de mai sus a fost aceea care mi-a poposit in cos.
Si nu mi-a parut rau deloc. Culoare frumoasa (visina bine coapta), nas complex (ei, nu chiar “bomba de fruct”, cum mai rad unii despre vinurile sud-americane), iar gustul in deplin acord cu mirosul. Bine structurat, cu tanini rotunjiti si discreti, cat sa nu zici ca nu-i are, plin si la fel de complex ca buchetul: ceva visine, parca afine, cateva prune (si mai proaspete, si mai afumate), o idee de cafea, o adiere de mure si inca altele, dar va las sa le descoperiti si singuri. Si sa nu uit, pentru prima oara, am fost si eu de acord cu o contraeticheta: “blande, aromate si convingatoare”, asa descrie importatorul (Vino Vero) vinurile de la Misiones de Rengo. La care nu pot sa nu adaug, cel putin in cazul Merlot-ului despre care tocmai vorbim, o catifelare deosebita si o buna integrare a alcoolului (14%, totusi!). E drept, postgustul, altminteri placut, nu-i cine stie ce lung, dar nimic nu-i perfect pe lumea asta. In schimb, are la el un zdravan “duca-s-ar pe gat”, dupa cum se exprima un tare bun si drag prieten.
In concluzie, un vin foarte agreabil, care nu are cine stie ce complexitati ametitoare, dar care-si merita pe deplin cei (nici) 17 lei (la hypermarket).
Cu ce-l intovarasim? Pai primul gand a fost spre pasarea cu carne rosie: rata (cu mere!), gasca, cam pe-aici, dar nici cu tocaturile mai usoare (gen ardei umpluti, parjoale) n-o să se certe, chiar dimpotriva. Probabil n-o sa aveti mari revelatii dar, cu siguranta, nici dezamagiri.
Si de-abia astept sa gust si restul vinurilor din familie. Macar sa vad de ce-s mai laudate decat Merlot-ul despre care taman am terminat de vorbit.
mai omorat cu vinurile ! nu ma pricep,da’ deosebesc vinurile bune de cele mai putin bune.nu am o stiinta prea mare a vinurilor,pentru ca eu beau rar vin.in general vinurile albe si cele mai putin bune imi provoaca dezagemente stomacale.asta nu inceamna ca oi fi vreo abstinenta.Doamne fereste!Am un prieten chilian care mijloceste pare-se colaborarea asta viticola romano-chiliana.asa ca imi pare bine sa aud ca importam vinuri bune de acolo.acuma mai e si pretul ! care nu e de ici de colo.cand te-am citit in postul trecut cu un vin romanesc de 20 si ceva de lei care nu era cine stie ce,nu mi-a mai venit sa postez.pentru romani ar trebui sa fie un vin bun,dar e drept ca pentru straini 5 euro pentru o sticla de vin,va sa zica e ieftin.am cumparat si baut in italia chinri de 5 euro,care ni s-a parut o avere si era ceva ce semana aproximativ cu vinul facut de tata(dar ala era aromat si avea un oarecare corp,ca sa zic asa) pe vremuri .
am sa-ti povestesc o data,da’acuma nu pot ca am musafiri si doar ce am furat o clipa de liniste,(e aniversarea casatoriei noastre )cum a fost o degustare de vinuri la Pietroasele acum 16-17 ani.Musafirii mei stiu nebunia mea cea noua cu blogareala,asa ca ma lasa o clipa.Am postat meniul in graba dar uite ca am uitat sa spun vinurile.Da’ am sa revin cu postarea mea,s-o completez.
Si mai ales acel Cuvee Carmenere :), al mai scumpicel. Asta imi place si mie la vinurile Misiones – nu sunt bombe de fruct exagerate, iar alcoolul e foarte bine integrat, de obicei…
Merlot si Carmenere zic sa incerci si Casillero del Diablo, care este un vin chilian.
Pentru Chardonnay ti-as recomanda Theia.
Cele 3 se gasesc si online
mai omorat cu vinurile ! nu ma pricep,da’ deosebesc vinurile bune de cele mai putin bune.nu am o stiinta prea mare a vinurilor,pentru ca eu beau rar vin.in general vinurile albe si cele mai putin bune imi provoaca dezagemente stomacale.asta nu inceamna ca oi fi vreo abstinenta.Doamne fereste!Am un prieten chilian care mijloceste pare-se colaborarea asta viticola romano-chiliana.asa ca imi pare bine sa aud ca importam vinuri bune de acolo.acuma mai e si pretul ! care nu e de ici de colo.cand te-am citit in postul trecut cu un vin romanesc de 20 si ceva de lei care nu era cine stie ce,nu mi-a mai venit sa postez.pentru romani ar trebui sa fie un vin bun,dar e drept ca pentru straini 5 euro pentru o sticla de vin,va sa zica e ieftin.am cumparat si baut in italia chinri de 5 euro,care ni s-a parut o avere si era ceva ce semana aproximativ cu vinul facut de tata(dar ala era aromat si avea un oarecare corp,ca sa zic asa) pe vremuri .
vorbeam despre chianti,dar am tastat aiurea,sorry
am sa-ti povestesc o data,da’acuma nu pot ca am musafiri si doar ce am furat o clipa de liniste,(e aniversarea casatoriei noastre )cum a fost o degustare de vinuri la Pietroasele acum 16-17 ani.Musafirii mei stiu nebunia mea cea noua cu blogareala,asa ca ma lasa o clipa.Am postat meniul in graba dar uite ca am uitat sa spun vinurile.Da’ am sa revin cu postarea mea,s-o completez.
Carmenere e cel mai apreciat din gama.
@pansy: Felicitari, la multi ani si astept povestea. Desi Pietroasele, mai ales acu’ niste ani… Brrrr…
@Marcel: Asa am auzit si eu, pe el l-as fi vrut, dar daca, dupa cum spuneam, lipsea la apel, ce sa-i fac? Ii vine si lui randul, pana la urma…
Si mai ales acel Cuvee Carmenere :), al mai scumpicel. Asta imi place si mie la vinurile Misiones – nu sunt bombe de fruct exagerate, iar alcoolul e foarte bine integrat, de obicei…
Am inteles, Carmenere, sa traiti! 😀
Gama completa Misiones poate fi gasita la magazinul online vindor
Sa deduc ca, daca tot am lasat sa treaca reclama asta, primesc si eu setul complet? 🙂
Am putea face impreuna o degustare a gamei complete Misiones de Rengo. Astept propuneri.
Merlot si Carmenere zic sa incerci si Casillero del Diablo, care este un vin chilian.
Pentru Chardonnay ti-as recomanda Theia.
Cele 3 se gasesc si online