Mâncare de mazăre cu carne
Mâncarea de mazăre cu carne e o excelentă preparație tradițională, ce era cândva de sezon, dar care astăzi, când ne-mpiedicăm la tot pasul de mazărea congelată, poate fi făcută în orice moment al anului. Iar dacă leguma de bază e rezolvată, nu-mi mai rămâne decât să vă spun despre carne că ea poate fi cam de orice fel (vită, porc, pasăre etc.), cu o singură condiție: trebuie să fie slabă, pentru că grăsimea în exces ar atenta la prospețimea unei mâncări, care trebuie totuși să aibă, indiferent de sezon, un puternic parfum estival.
În consecință, pentru o cratiță de mazăre cu carne, înarmați-vă, distinsă doamnă, cu
1 kg de mazăre,
cam 600 g carne (dacă are oase, ceva mai mult, firește),
1 ceapă mare,
500 g roșii, despielițate și mărunțite (sau echivalentul în conservă, bulion, suc etc.),
1 legătură de mărar,
ulei,
sare.
Încingeți uleiul într-o cratiță încăpătoare și rumeniți repede carnea, pe toate fețele. Adăugați ceapa, curățată și tocată mărunt. Sărați delicat și, când începe să se înmoaie, stingeți cu puțin lichid (în principiu apă, dar mai vorbim), puneți capacul și lăsați totul la înnăbușit.
Când e aproape gata, adăugați și mazărea, completând eventual cu puțină apă fierbinte. Când mai că s-a fiert și ea, adăugați roșiile (sau eventualul substitut), mai lăsați câteva clocote, reglați de sare, puneți mărarul tocat fin, stingeți focul, acoperiți oala și cu asta basta.
Secrete? Nu puține. Ați putea, de pilda, să adăugați spre final niște cubulețe de morcovi și/sau ceva arpagic, ambele înăbușite separat. Dacă vă place, puteți pune și un pic de zahar (eventual caramelizat în prealabil). Lichidul folosit pentru mazăre cu carne poate fi, cum spuneam, apă, dar și supă sau vin (cu precizarea că acesta din urma nu trebuie să fie sec, fiindcă ar lua din dulceața specifică mâncării).
Dar principala taină rămâne aceea că mazărea trebuie să fie scăzută cât se poate, fără să se ardă (iar în scopul ăsta, un stagiu final la cuptor nu i-ar strica deloc).
Vinul pentru mazăre cu carne? Păi sigur că depinde de carnea folosită și, dacă se poate, demisec. În ce mă privește, la un Traminer mă gândesc în clipa asta, dar firește că nu vă oblig.
Eu nu comentez nimic asupra retetei, e perfecta in viziunea mea, dar din experienta mea particulara, cel mai bine merge carnea slaba de vita si pulpele de pui.Nu zic ca nu as manca mazare cu porc, dar mai mult imi place aia cu pui si cum se imbina cu mararul.
De fapt as manca mazare si goala ca la gradinita ne dadea la doua zile mazare, atunci ce mai mancam si eu:)
Matusa-mea sasoaica, facea insa cu sos de vin si smantana, normal ca mancam si din aia, ca doar imi place mazarea! Dar si eu o fac tot cum ai zis tu!
Am avut si eu retinere fata de porc la mazare, din motive de mancat in varii cantine mazare cu carne foarte grasa. Dar am descoperit, relativ recent, ca bucatelele macre merg minunat in mancarica asta 🙂
Pai si eu fac cu porc, cu pulpa macra, dar asta ca nu am totdeauna timp sa stau dupa fragezirea carnii de vita!! Apropos de experienta ta, eu ma albesc cand vad mazare cu slanina si dau mereu peste reteta asta, cum iau o carte de bucate la puricat 😀
Adica de ce doar distinsa doamna? Io am executat mai sus produsul si din rezultatele ultimei RC a reiesit ca sint, inca, nene… 🙂
Imi place mazarea tare-tare si prepar mai mereu cind o am proaspata la indemina.
Concluzia mea este ca puiul slab (piept) de obicei merge cel mai bine cu aceasta leguma. Ceea ce am mai constatat, de gustibus, bien sur, mararul amaraste si nu prea se potriveste cu dulceatza mazarii… De asta nu pun. Pun insa morcov rondele mici-mici… Un pic calite si inabusite intr-un extravirgin de masline…
Of, susceptibili mai sunt si nenii astia, nu ma lasa deloc sa fiu politicos doar cu doamnele 😀
La capitolul morcovi, foarte de acord, cat despre marar, nu pot sa zic decat ca da, pus in exces dă amarala (mai ales in combinatie cu extravirginul care n-are ce cauta prin mazarea noastra, daca ma intrebi pe mine :-)). In schimb, daca nu exagerezi cu el (cu mararul, adica), da o prospetime cat se poate de nimerita unei mancari de mazare care, datorita dulcetii, risca repede sa devina un pic fada.
E bine asa, distinse domn? 🙂
Nici eu nu-s de acord, adica na, de gustibus, mazarea fara marar sa o manance altii. Pus la final nu da nici o amarala sau nu imi dau eu seama. Dar testez azi ca cica vine un sac de mazare bio incoace, numai sa o curat.
Cu morcovul sunt de acord, cu pieptul de pui nu 😀
Mie mazarea imi place cu “cazaturi”, spate, aripioare. Si musai cu friganele alaturi.
Si iar de acord ca extravirginul nu are ce cauta aici,ca daca o fac cum imi place mie are pasarea suficienta grasime, ca nu stiu la voi cum e, dar eu, odata cu mazarea, primesc si o gaina din aia crescuta cu porumb.
Asa, sa ma laud 😀
Si sa ne faci pofta 😀
mmmmm, am facut reteta cu pulpa de curcan – doamne fereste, ce buna a iesit!
Ei, se pare că ar trebui totuși să încerc și eu măcar o dată o mâncare de mazăre cu curcan 🙂
Merge bine si cu carne de la conserva doar ca se pune la sfarsit