Limbi de pisică (Langues de chat)
Nici măcar nu se mai știe de când datează biscuițeii (pișcoțelele, fursecuțurile…) de mai la vale. Wikipedia franțuzească zice, cu destule rezerve, că limbi de pisică s-ar fi mâncat încă din secolul al XVII-lea, însă mai multe detalii nu ne dă. Pot doar să presupun că afirmația s-ar baza pe eventuala prezență a rețetei de langues de chat în prima carte franțuzească de bucate modernă, recunoscută ca atare, și anume Le Cuisinier françois, din 1651, a lui François Pierre de La Varenne. Sau poate într-una din cărțile aceluiași autor dedicate dulciurilor, adică Le Pâtissier françois, din 1653, sau Le Parfaict Confiturier, apărută în 1664. Nu știu, n-am reușit să găsesc nici măcar cuprinsul vreuneia dintre ele, așa că n-aș putea nici confirma, nici infirma.
De fapt, nici nu cred că ne interesează prea mult, am vrut doar să vă explic ce preocupări mai aveau (printre altele) francezii, într-o vreme în care Matei Basarab îl învingea la Finta pe Vasile Lupu, iar perioada de renaștere a Țărilor Române lua sfârșit, întru folosul turcilor și a grecilor fanarioți. Și desigur că informațiile astea au prea puțină importanță pentru perfecta reușită a unor limbi de pisică, dar poate vă întreabă vreun comesean de ce gastronomia românească e așa și pe dincolo…
Drept pentru care, lăsând vorbăria introductivă deoparte, notați, vă rog, că pentru o tavă de langues de chat aveți nevoie de
50 g unt (plus încă puțin pentru uns),
50 g zahăr tos,
1 albuș,
60 g făină.
Frecați mai întâi untul, la temperatura camerei, cu zahărul, până obțineți o alifie. Bateți albușul spumă tare, incorporați-l cu grijă în amestec, și adăugați apoi, ploaie, făina proaspăt cernută, amestecând neîncetat.
Încingeți cuptorul la 180ºC (mijlociu spre moale, să zicem, dacă n-aveți termostat) și ungeți bine tava cu unt. Formați limbile de pisică ajutându-vă de un poș cu dulia netedă (de 6 mm diametru e a mea) sau, dacă n-aveți, cu ajutorul a două lingurițe (n-am încercat, din punctul meu de vedere e doar teorie, așa că n-aș putea să dau alte explicații). Și nu uitați să lăsați și ceva spațiu între ele (2-3 cm), iar lungimea lor în stare necoaptă trebuie să fie de vreo 5 cm.
Coaceți totul aproximativ 6 minute, până când obțineți niște langues de chat ușor aurii, cu marginile mai bronzate.
Și vă mai spun doar, înainte de a vă ura poftă bună, că puteți adăuga în narațiune și ceva zahăr vanilat. A, și că limbile noastre de pisică se păstrează foarte bine câteva zile într-o cutie metalică (genul de biscuiți, de cafea etc.).
Foarte potrivita reteta, tocmai ieri am facut un tort cu crema de vanilie si mi-au ramas 3 albusuri 😉 Acum le bag la cuptor. O idee nemaipomenita pentru ziua de 1 Iunie 🙂 O sa le devoreze fetita mea 🙂