O mâncărică de iepure un pic mai specială, în sensul că berea ia cu hotărâre locul vinului, atât în marinată, cât și în cratiță, rezultatul fiind astfel ceva mai neașteptat (dar foarte gustos!). E cumva o „a treia cale” pentru cei care, pe de o parte, nu prea suportă gustul de vânat „natur” însă, pe de altă parte, nu se dau în vânt nici după marinare (ziceți că-s, pur și simplu, mofturoși? Ei, nici chiar așa!). Oricum ar fi însă, eu zic că este o rețetă care trebuie încercată măcar o dată. Iepure să fie!
1 kg carne de iepure, tăiată bucăți,
cam 100 g făină (preferabil integrală), 1 sticlă de bere blondă (0,5 l), 2 căței de usturoi,
câteva boabe de ienupăr, cimbru, ulei, sare.
Puneți bucățile de iepure (curățate, spălate și uscate) într-un vas încăpător, presărați ienupărul, cimbrul și usturoiul tăiat feliuțe subțiri, turnați berea, acoperiți și băgați totul în frigider. Dacă berea n-a acoperit bine totul, întoarceți din când în când bucățile.
După minimum 24 de ore scoateți carnea, uscați-o, sărați-o, tăvăliți-o prin făină și prăjiți-o pe toate părțile, în uleiul încins, într-o tigaie încăpătoare, cu pereții înalți (sau într-o cratiță largă).
Când s-a aurit pe toate părțile, turnați marinata și continuați fierberea, la foc moale, încă vreo 45 de minute, să se frăgezească iepurele și să scadă sosul. Spre final, mai presărați puțin cimbru.
Serviți mâncarea fierbinte, cu o garnitură după plac (eu v-aș recomanda un piure, dar nu vă oblig). Iar în pahare, chit că iepurele a stat în bere, e musai să turnați un vin roșu țapăn. Un Cabernet Sauvignon, de-un paregzamplu.