Guacamole
Am mai spus-o și altădată: chiar dacă ținem post (măcar declarativ) o grămadă de zile pe an, gastronomia romanescă demonstrează foarte clar aspectul de penitență al situației. Sau, mai simplu spus, e clar că nu ne place să ne lipsim de carne-lactate-ouate (ca altfel nu pot spune). Multe dintre rețetele noastre de post sunt, de fapt, variante obținute prin severa eliminare a ingredientelor interzise din mâncărurile noastre cele de toate zilele, drept pentru care jos cu carnea din fasole, cartofi sau varza, afara cu laptele, untul și ouăle din plăcinte ori prăjituri și așa mai departe.
Uite-așa am ajuns la concluzia că nu strică absolut deloc ca, pentru o mai ușoară depășire a postului, să mai tragem cu coada ochiului și prin curțile străinilor, ocazie cu care, iaca, mai învățăm și-o rețeta celebra, inventata de azteci prin secolul al XVI-lea. Denumirea de guacamole vine de la āhuacatl (avocado) + molli (sos), iar rețeta mai cuprinde, la baza, roșii, ceapă, sare și zeama de lămâie (galbena sau verde), la opționale băgându-se mai des în seama frunzele de coriandru, piperul, chimenul, usturoiul și ardeii iuți. Și, înainte de a trece la treaba, vă mai spun doar că sosul asta e atât de popular în State încât are parte de doua „National Guacamole Days“, pe 16 septembrie și 14 noiembrie.
Și cu asta basta cu vorbăria, mai bine să ne înarmăm cu
2 avocado,
1 roșie mică,
1 cățel mare de usturoi,
1 ceapă mică, tocată,
1 legătură de coriandru,
1 ardei iute (sau poate doar o bucățică),
zeama de lămâie verde,
sare după gust.
Mai întâi ne ocupam de avocado: curățat, tăiat în doua, scos sâmburele și mărunțit cu furculița (sau, dacă aveți, respectați tradiția și zdrobiți-l în mojar, dar nu prea tare, nu trebuie să obținem o pasta neteda). Adaugați ceapa, usturoiul (curățat și zdrobit), ardeiul iute tocat (căruia i-ați eliminat vinișoarele și semințele) și coriandrul mărunțit. Turnați zeama de lămâie, sărați, amestecați bine și cu asta basta, la frigider cu al nostru guacamole, să se gândească puțin la greutățile vieții înainte de a poposi pe masă.
Despre variantele de guacamole nu vă mai povestesc; cred că deja v-ați făcut o idee, că doar am vorbit despre ingrediente obligatorii și opționale. Așa că vă mai spun doar că principalul secret e ca avocado-ul să fie cat se poate de copt.
Și nu, n-am uitat de roșie; puteți fie s-o folosiți pe post de decor, fie s-o transformați în cuburi cat de mici și s-o amestecați în guacamole când doriți: ori de la început, ori exact înainte de servire.
Buna chestiune! Am produs si noi ceva asemanator, dar omogenizata la mixer, pe post de "dip" pentru niste lipii coapte la cuptor si taiate fasii. Delicios! Un sauvignon blanc ierbos cu arome exotice merge foarte bine la preparatul asta.
Sigur ca se poate (si-i mai simplu) la mixer, dar mi se pare mai interesant daca are o textura mai neomogena. Chestie de gust, la urma urmei. Si ca veni vorba de gust, la vin ne potrivim 🙂
Intr-adevar, depinde ce vrei sa faci cu el. Daca il servesti ca aperitiv, atunci ingredientele taiate mai mari (cat sa se vada) dau mult mai bine. Daca stai latit pe canapea, si te uiti la un film, varianta 2 e mai practica.
O sugestie testata, care functioneaza de minune si care pe mine m-a incantat:
a nu se arunca SAMBURELE DE AVOCADO, mai ales daca se pastreaza o portie si pe a doua zi. Samburele contine enzime, le elibereaza in pasta si nu permite ca aceasta sa se oxideze. Altfel primeste o culoare inchisa, neapetisanta.
Merita experimentat!
Am bagat la cap! 🙂
Am incercat si eu reteta si nu mi-a parut rau , cu mentiunea ca in loc de coriandru am pus busuioc .
Uite, busuiocul nu-mi trecuse prin cap, chit ca tare mult imi place cum se impaca dumnealui cu rosiile 🙂