Sincer, nu prea știu de ce sudafricanul Golden Kaan Shiraz mi-a sărit astăzi în cărucior. (Să fi fost o poftă inconștientă de Shiraz/Syrah? Sau poate dorința de a vedea un vin mai ieftin de Lume Nouă? Cine mai știe…) Cert este că, de fapt, plecasem cu ideea să iau un vin roșu potrivit pentru tava de lasagna pe care o aveam în program (și, dacă tot am luat Shirazul, n-am mai pus în coș vreun altul…).
Dar nu, n-am să vi-l recomand la pseudo-musacaua italiană, îi lipsește în mod evident onctuozitatea de care ar avea nevoie ca să se împace cu sosul alb. N-o să se certe, dar va fi vorba cel mult un flirt pasager, nicidecum de vreo dragoste trainică și născătoare de fidelitate. Cu siguranță, e vorba despre un vin mult mai potrivit pentru un grătar, mai ales pentru o ceafă de porc (de-abia aștept să vină vara, să-l mai verific o dată!)
Trecând însă peste problemele asocierilor vin-mâncare, trebuie să vă spun că am găsit în pahar un vin de-a dreptul simpatic. Proaspăt, vioi, condimentat exact cât îi șade bine Shirazului. Alcoolul nu-i din cale-afară de integrat, dar nici nu-i deranjant (mai ales la temperaturi sub cele 18ºC pe care le recomandă, lejer inconștient, contraeticheta). Cât despre fructe, ceva vișine (proaspete și din vișinată), cireșe negre și măceșe, bașca un mix vag de fructe de pădure (unde Dumnezeu o fi descoperit producătorul zmeura și dudele de care vorbește în prezentare nu știu, dar nici că mă interesează). Taninii sunt la locul lor, în spate, în ciuda chipsurilor (presupun) ce i-au dat un iz de fum, suficient de interesant (care devine însă mai vizibil abia după ce vinul se mai oxigenează nițel în pahar).
Postgustul e scurt, ușor amărui, însă plăcut și destul de îmbietor pentru o a doua gură (dar, atenție!, vinul ăsta are totuși 14º).
Firește, n-aveți de ce să vă așteptați la profunzimi abisale, succesiuni de gusturi ori mai știu eu ce, pentru că e totuși vorba de un vin de vreo 26 de lei sticla (în Kaufland). Un preț corect, dacă mă întrebați pe mine.