Frigărui americane
N-am nici cea mai vagă idee de ce insolitul aperitiv de mai jos s-ar chema frigărui americane. Să fie din cauza alăturării cam îndrăznețe (și deloc europene) a ingredientelor pe bețe? S-ar putea, nu zic nu, dar până la urmă e un aspect care contează mai puțin. Din punctul meu de vedere, pe lângă faptul că-s gustoase și chiar spectaculoase, prin insolitul lor, aceste frigărui mai au un mare avantaj. După ce le faci o singură dată, devii mult mai îndrăzneț în alăturarea și combinarea ingredientelor. În aperitive, salate și nu numai.
Ce-avem nevoie? Notați:
400 g șuncă de Praga, afumată,
4 felii de ananas (pot fi și din conservă),
100 g măsline verzi fără sâmburi,
200 g de șvaițer (emmental),
4 bastonașe de inimă de palmier (din conservă),
cam 100 ml ulei extravirgin de măsline,
zeama de la 1 lămâie,
sare și piper,
1 legătură de pătrunjel.
Tăiați mai întâi șunca de Praga în felii nu prea subțiri, și apoi în bucățele, șvaițerul cuburi, feliile de ananas în sferturi, iar inimile de palmier în rondele cam de-un deget de groase.
Bateți zdravăn uleiul cu zeama de lămâie. Sărați, piperați, adăugați și pătrunjel tocat.
Puneți toate ingredientele pe bețe de frigărui, alternându-le după pofta inimii. Puneți-le pe un platou, împreună cu un castronel în care ați pus sosul, pentru ca fiecare comesean să-și poată stropi frigăruile după pofta inimii.
Variante? Păi la ce nebunie e aici, mi-e tare lesne să mă gândesc că se pot face și cele mai năstrușnice substituiri. Cu precizarea că, nu știu de ce, am senzația că ananasul trebuie să rămână la locul lui (oare din cauza lui s-or fi numind „frigărui americane”?)
Ce bem? Vin alb sec, cu siguranță. Mai departe, că vom miza pe nebunia unui Pinot Gris, pe prospețimea unui Sauvignon Blanc, pe impetuozitatea unei Fetești Regale, apoi asta ține, cu siguranță, exclusiv de gusturile personale. În ce mă privește, aș miza, totuși, pe sobrietatea unui Riesling. Că trebuie să fie și cineva serios lângă nebunele astea de frigărui americane.
